19 definiții pentru boare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOARE s. f. 1. Adiere plăcută de vânt. 2. Miros plăcut, mireasmă, parfum.- Lat. boreas.

boare sf [At: PARACLIS (1639), 30v / 7 / Pl: (nob) bori / E: nct] 1 (Înv) Vifor. 3 (Adiere de) vânt lin. 4 Abur. 5 Miros. 6 Aromă. 7 Zăpușeală. 8 Pâclă.

boare s.f. 1 Adiere plăcută de vînt. 2 Miros plăcut; aburi; mireasmă. Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană (ANG.). • /lat. bŏrĕas, -ae.

BOARE s. f. Adiere plăcută de vânt. – Lat. boreas.

BOARE s. f. 1. Vînt lin și răcoritor (mai ales de seară sau de dimineață); suflare, adiere de vînt. Mii și mii de grîne-nalte, Aurite și învoalte, Fremătau în boarea blîndă. CASSIAN, în POEZ. N. 113. Stătea în picioare, vîngă focul lor... înalt, cu capul alb, înfiorat ușor de boarea serii. GALAN, Z. R. 376. Flăcăii se soreau răzimați de ziduri și primeau drept în față, cu ochii închiși pe jumătate de plăcere, boarea caldă a primăverii, cu miros de pămînt umed. SADOVEANU, O. VI 257. Lunca-i goală; la fîntînă E pustiu; și nu se-ngînă Nici o boare. COȘBUC, P. I 221. Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449. ◊ Fig. Să-și soarbă [fluturii] proprii destine... Din rodnica boare A vieții ce vine. TOMA, C. V. 233. 2. Fig. Abur; miros, parfum, aromă, mireasmă. Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană. ANGHEL, Î. G. 20.

BOARE s. f. 1. Adiere de vînt lină și răcoritoare. 2. Fig. Mireasmă, parfum. – Lat. boreas.

BOARE f. Suflare ușoară de vânt; adiere; briză. [Art. boarea; G.-D. boarei; Sil. boa-re] /<lat. boreas

BOARE s. f. sg. (ȚR) Furtună, vijelie. Marea să va turbura și de boare vor fi răutăți celor ce îmblă pre ea. C 1717, 199v. Etimologie: lat. boreas. Cf. fouaș, vicodol. substantiv feminin

boare f. 1. adiere: freamătul undei când boarea o răsfață BOL.; 2. răcoare plăcută. [Cf. it. dial. BORIA, vânt].

boáre f., pl. borĭ (lat. bóreas, vgr. boréas, crivăț). Zefir, abureală, vînt lin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

boare s. f., g.-d. art. boarei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOARE s. v. aromă, balsam, mireasmă, parfum.

BOARE s. 1. v. adiere. 2. v. zefir.

BOARE s. 1. adiere, pală, suflare, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Se simțea o ~ de vînt.) 2. adiere, zefir, (rar) aură. (~ mișcă ușor frunzele.)

boare s. v. AROMĂ. BALSAM. MIREASMĂ. PARFUM.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boare s. f.1. Exalare, duhoare. – 2. Zăpușeală, căldură. – 3. Adiere de vînt. – Mr. boră, megl. boari. Lat. văpōrem, pronunțat normal *baporem. Trebuie să se presupună o fază intermediară asimilată *baborem, al cărei rezultat normal este *băoareboare, cf. subala(sub)suară. Semantismul este de asemenea perfect normal, cel puțin pentru primele două accepții; cea de „adiere de vînt” este numai secundară și pînă la un anume punct incertă (în ex. pe care le menționează DAR s-ar putea interpreta adesea în sens etimologic; frecvența cu care se întrebuințează expresia o boare de vînt arată că nu este posibil să se caute un etimon care să însemne de la sine „vînt”). Etimonul pe care îl propunem a fost întrevăzut de Koerting 9995, care a propus lat. vaporeus, dificil sub aspect fonetic și ca atare abandonat în general. Densusianu, Rom., XXXIII, 275, a propus lat. Bŏreās, ipoteză care, adoptată de Pascu, Beiträge, 7; Candrea; Graur, BL, V, 90 și Scriban, prezintă mari dificultăți semantice (cum am arătat, boare nu înseamnă „vînt” ci „duhoare”; pe de altă parte, implică noțiunea de „fierbinte”, cf. Dosoftei; nu-i nime să-i scape de boare, să se-ascunză de dîns la răcoare; în timp ce, dimpotrivă, Boreas este vîntul rece din nord). În fața ipotezei, lui Densusianu se ridică cea a lui Pușcariu 5 (cf. REW 1219; DAR; Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 112; Skok 195), care derivă pe boare de la abur, ceea ce nu este posibil din punct de vedere fonetic. Odinioară, Cipariu, Arhiv., 70, se gîndea la bg. burja, cf. bură.

Intrare: boare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boare
  • boarea
plural
genitiv-dativ singular
  • boare
  • boarei
plural
vocativ singular
plural
buoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boaresubstantiv feminin

  • 1. Adiere plăcută de vânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mii și mii de grîne-nalte, Aurite și învoalte, Fremătau în boarea blîndă. CASSIAN, în POEZ. N. 113. DLRLC
    • format_quote Stătea în picioare, vîngă focul lor... înalt, cu capul alb, înfiorat ușor de boarea serii. GALAN, Z. R. 376. DLRLC
    • format_quote Flăcăii se soreau răzimați de ziduri și primeau drept în față, cu ochii închiși pe jumătate de plăcere, boarea caldă a primăverii, cu miros de pămînt umed. SADOVEANU, O. VI 257. DLRLC
    • format_quote Lunca-i goală; la fîntînă E pustiu; și nu se-ngînă Nici o boare. COȘBUC, P. I 221. DLRLC
    • format_quote Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449. DLRLC
    • format_quote figurat Să-și soarbă [fluturii] proprii destine... Din rodnica boare A vieții ce vine. TOMA, C. V. 233. DLRLC
  • 2. Miros plăcut. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană. ANGHEL, Î. G. 20. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.