17 definiții pentru bocăni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

bocăni [At: ALECSANDRI, T. 14 / V: (reg) băc-, -coni / Pzi: ~nesc, (rar) bocăn / E: boc + -ăni] 1 vi A lovi, de repetate ori, cu un obiect tare în ceva. 2 vi A tropăi. 3-4 vit A (se) ciocni.

bocăni vb. IV intr. 1 A lovi cu un obiect tare în ceva, producînd zgomot. 2 A tropăi. • prez.ind. -esc, bocăn. și băcăni vb. IV. /form. expr.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A bate sau a lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142. Adevărat, a întărit Neonii Roșea, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15. După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24. Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242. Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347. – Pers. 3 și: bocăne (TOMA, C. V. 216).

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc1.

A BOCĂNÍ ~ésc intranz. A produce un zgomot prin lovire repetată (într-un obiect tare); a ciocăni. /Din boc

bocănì v. 1. a bate cu ciocanul: bocănește în căldare; 2. a lovi: toți bocăniau la ușă CR.; 3. refl. a se îmbolnăvi. [V. boc!].

bocănésc v. intr. (imit. d. boc-boc). Lovesc mult cu cĭocanu, cu degetu ș.a. ce tot bocănițĭ în gard?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocăn, 3 bocăne, imperf. 1 bocăneam; conj. prez. 1 sg. să bocăn, 3 să bocăne

bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănesc / bocăn, imperf. 3 sg. bocănea; conj. prez. 3 să bocănească / să bocăne

bocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocănésc, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bocăneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOCĂNI vb. a bate, a ciocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (Cine ~ în ușă?)

Intrare: bocăni
verb (V334)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bocăni
  • bocănire
  • bocănit
  • bocănitu‑
  • bocănind
  • bocănindu‑
singular plural
  • bocăne
  • bocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bocăn
(să)
  • bocăn
  • bocăneam
  • bocănii
  • bocănisem
a II-a (tu)
  • bocăni
(să)
  • bocăni
  • bocăneai
  • bocăniși
  • bocăniseși
a III-a (el, ea)
  • bocăne
(să)
  • bocăne
  • bocănea
  • bocăni
  • bocănise
plural I (noi)
  • bocănim
(să)
  • bocănim
  • bocăneam
  • bocănirăm
  • bocăniserăm
  • bocănisem
a II-a (voi)
  • bocăniți
(să)
  • bocăniți
  • bocăneați
  • bocănirăți
  • bocăniserăți
  • bocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bocăne
(să)
  • bocăne
  • bocăneau
  • bocăni
  • bocăniseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bocăni
  • bocănire
  • bocănit
  • bocănitu‑
  • bocănind
  • bocănindu‑
singular plural
  • bocănește
  • bocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bocănesc
(să)
  • bocănesc
  • bocăneam
  • bocănii
  • bocănisem
a II-a (tu)
  • bocănești
(să)
  • bocănești
  • bocăneai
  • bocăniși
  • bocăniseși
a III-a (el, ea)
  • bocănește
(să)
  • bocănească
  • bocănea
  • bocăni
  • bocănise
plural I (noi)
  • bocănim
(să)
  • bocănim
  • bocăneam
  • bocănirăm
  • bocăniserăm
  • bocănisem
a II-a (voi)
  • bocăniți
(să)
  • bocăniți
  • bocăneați
  • bocănirăți
  • bocăniserăți
  • bocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bocănesc
(să)
  • bocănească
  • bocăneau
  • bocăni
  • bocăniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băcăni
  • băcănire
  • băcănit
  • băcănitu‑
  • băcănind
  • băcănindu‑
singular plural
  • băcănește
  • băcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băcănesc
(să)
  • băcănesc
  • băcăneam
  • băcănii
  • băcănisem
a II-a (tu)
  • băcănești
(să)
  • băcănești
  • băcăneai
  • băcăniși
  • băcăniseși
a III-a (el, ea)
  • băcănește
(să)
  • băcănească
  • băcănea
  • băcăni
  • băcănise
plural I (noi)
  • băcănim
(să)
  • băcănim
  • băcăneam
  • băcănirăm
  • băcăniserăm
  • băcănisem
a II-a (voi)
  • băcăniți
(să)
  • băcăniți
  • băcăneați
  • băcănirăți
  • băcăniserăți
  • băcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • băcănesc
(să)
  • băcănească
  • băcăneau
  • băcăni
  • băcăniseră
boconi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bocăni, bocănverb

  • 1. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142. DLRLC
    • format_quote Adevărat, a întărit Neonil Roșca, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15. DLRLC
    • format_quote După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24. DLRLC
    • format_quote Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. DLRLC
    • format_quote Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46. DLRLC
    • format_quote Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242. DLRLC
    • format_quote Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347. DLRLC
etimologie:
  • Boc + sufix -ăni. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.