15 definiții pentru boldei

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOLDEI, boldei, s. m. (Pop.) Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Bold + suf. -ei.

boldei [At: TEODORESCU, P. P. 419 / Pl: ? / E: bold1 + -ei] 1 sm Câine ciobănesc Cf cotei. 3 a (D. câini) Mic.

boldei s.m. (zool.; pop.) Cîine de talie mică, cu picioarele scurte; baset. Cînd s-a întors în bătătură, boldeiul cu coada încîrligată i-a lins mîna (SADOV.). • pl. -ei. /bold1 + -ei.

BOLDEI, boldei, s. m. Câine de talie mică, cu picioare scurte. – Bold + suf. -ei.

BOLDEI, boldei, s. m. Baset. Cînd s-a întors în bătătură, boldeiul cu coada încîrligată i-a lins mîna. SADOVEANU, N. P. 375. Și cu el purta. Boldei Și dulăi, Șoimei Ș-ogărei. TEODORESCU, P. P. 429.

BOLDEI, boldei, s. m. Cîine de talie mică; cu picioare scurte. – Din bold + suf. -ei.

BOLDEI ~ m. 1) Specie de câini de vânătoare cu corpul lung și cu picioarele scurte, folosit pentru a scoate vulpile sau bursucii din vizuină; baset. 2) Câine din această specie. [Sil. bol-dei] /bold + suf. ~ei

boldéĭ m., pl. tot așa (d. bold). Sud. Coteĭ, cățel. Un fel de cîne patic (negru cu galben) care se bagă pin vizuinĭ („îmboldește” vînatu să ĭasă). – În Tel. holdeĭ. – Fem. -eĭcă, pl. e.

poldei[1] sm vz boldei

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

boldeiu m. câine de vânat cu picioarele scurte: leagă-ți boldeii! ISP. [Lit. câine care boldește sau împunge vânatul].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

boldei (pop.) s. m., pl. boldei, art. boldeii

boldei(pop.) s. m., pl. boldei, art. boldeii

boldei s. m., pl. boldei, art. boldeii

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boldei (boldei), s. m. – Cîine de talie mică, de vînătoare. Probabil engl. bulldog, alterat în pronunțarea pop. Este cuvînt intrat în limbă în sec. XIX, ca termen de vînătoare, și se aplică numai cîinilor de rasă străină. DAR și Scriban îl derivă de la bold; nu reușim însă să ne explicăm legătura semantică între cele două cuvinte. Totuși, această apropiere spontană poate explica schimbarea pronunțării. – Der. bold(e)ică, s. f. (cățea de vînătoare). Dacă etimonul pe care îl propunem este corect, boldei, este dublet al lui buldog, s. m. (mops, cîine de pradă), din engl., prin intermediul fr. bouledogue.

Intrare: boldei
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boldei
  • boldeiul
  • boldeiu‑
plural
  • boldei
  • boldeii
genitiv-dativ singular
  • boldei
  • boldeiului
plural
  • boldei
  • boldeilor
vocativ singular
plural
poldei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boldei, boldeisubstantiv masculin

  • 1. popular Câine de talie mică, cu picioarele scurte. DEX '09 DLRLC
    sinonime: baset
    • format_quote Cînd s-a întors în bătătură, boldeiul cu coada încîrligată i-a lins mîna. SADOVEANU, N. P. 375. DLRLC
    • format_quote Și cu el purta. Boldei Și dulăi, Șoimei Ș-ogărei. TEODORESCU, P. P. 429. DLRLC
etimologie:
  • Bold + sufix -ei. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.