bolometru sn [At: LTR / Pl: ~re / E: fr bolomètre] Aparat pentru măsurarea intensității radiației termice prin variația cu temperatura a rezistenței unui conductor electric.

bolometru s.n. (fiz.) 1 Aparat utilizat pentru determinarea intensității radiației electromagnetice. 2 Aparat utilizat pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației; bolograf. • pl. -e. /<fr. bolomètre.

BOLOMETRU s.n. Instrument foarte sensibil pentru măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice, în special a celor din domeniul infraroșu. [< fr. bolomètre].

BOLOMETRU s. n. 1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensității radiațiilor electromagnetice. 2. instrument pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice. 3. aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor. (< fr. bolomètre)

bolometru (desp. -me-tru) s. n., art. bolometrul; pl. bolometre

bolometru (-me-tru) s. n., art. bolometrul; pl. bolometre

bolometru s. n. (sil. -tru), art. bolometrul; pl. bolometre

BOLO- „energie radiantă, radiație”. ◊ gr. bole, bolos, „rază, suliță, săgeată” > fr. bolo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. bolo-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a intensității radiațiilor; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument folosit pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice. 2. Aparat pentru măsurarea cantității de energie radiantă. 3. Instrument pentru măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice. 4. Aparat care măsoară strălucirea aparentă a stelelor.