bomb¹ sm [At: TOMESCU, GL. 267 / Pl: ~i / E: nct] (Olt) Zarzăr (Armeniaca vulgaris).

bomb², boambă a [At: MARIAN, INS. 199 / Pl: ~i, boambe / E: bombăni] (Rar; d. oameni) Care bombănește.

bomb¹ s.m. (bot.; reg.) Pom fructifer, care seamănă cu caisul, avînd florile albe, fructele în formă de sferă de dimensiuni mici și sîmburii amari (Armeniaca vulgaris); zarzăr. • pl. -i. /etimol. nec.

bomb², boambă adj. (fam.; despre oameni) Care bombănește. • pl. -i, -e. /de la bombăni, prin derivare regresivă.

BOMB s. m. v. bumb. substantiv masculin

bomb- – Rădăcină expresivă onomatopeică, ce reprezintă ideea unui zgomot confuz și neîncetat, și în general a unui zumzet. Creație spontană, proprie multor limbi, cf. gr. βόμβος, lat. bombus, bombire, bombizare, sl. bǫbnǫti „a bate toba”. Der. bombăni (var. bombăi, bomboni, bumbă(n)i), vb. (a bombăni, a bodogăni; a certa, a dojeni), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, 54; și Byhan, JB, IV, 305, încearcă să-l explice prin sl. bǫbnǫti; bombăneală, s. f. (bombăneală, mîrîială); bombănitor, adj. (care mîrîie); bombănitură, s. f. (mîrîială); bombar, s. m. (bondar, bărzăun); bondăni, bondări, vb. (a zumzăi; a bodogăni); bondăneală, s. f. (zumzet); bondar (var. băndar, bîndar, bundar), s. m. (bondar, bărzăun); bonzăi, vb. (a zumzăi); bonzălău, s. m. (tăune); bonzar, s. m. (bondar, bărzăun); dondăni, vb. (a bombăni, a bodogăni); dondăneală, s. f. (mîrîială). Bombar și bondar sînt fără îndoială un singur cuvînt; totuși, REW 1199 derivă pe bombar din lat. bombus și REW 1203a îl derivă pe bondar de la bond-. Cf. și mr. bumbar, megl. bumbăr, din bg. b(r)umbar, creație care poate fi la fel de bine der. din rom., sau spontană, ca ngr. μπούμπουνας „viespe”, μπουμπουνάρης „bondar”.