bonsai sm [At: MDA ms / Pl: ~ / E: jap bonsai] Arbore decorativ pitic (obținut prin tehnici speciale de tăiere și legare a ramurilor).

bonsai s.m. 1 (bot.) Copac decorativ pitic, plantat în ghiveci, care, prin tăierea repetată a rădăcinilor și ramurilor, poate atinge vîrste seculare. 2 Arta cultivării și creșterii arbuștilor pitici, a obținerii unor soiuri miniaturale, în China și Japonia. • pl. -ai. /<fr. bonsaï; cuv. japonez.

bonsái s. n. (cuv. jap.) ◊ „Cei mai ieftini bonsai (copaci pitici, care pot atinge vârste seculare într-o glastră, prin tăierea repetată a rădăcinilor și ramurilor, cu migala unor iubitori adevărați de plante) din lume, se găsesc în România [...]” Expr. Mag. 16/95 p. 7 (din fr. bonsaï; DHLF 1975)

+bonsai s. m., pl. bonsai, art. bonsaii

BONSAÏ (cuv. japonez bon „vas” + sai „arbore”) s. m. Arbore pitic, miniaturizat artificial prin cultivarea lui într-un vas puțin adînc, cu puțin pămînt, ceea ce duce la atrofierea rădăcinilor, precum și prin tăieri, legări și ligaturări ale tulpinilor și ramurilor, astfel ca pomul să semene cu unul natural.^[1]