botei sn [At: H III, 280 / V: ~eu / Pl: ? / E: nct] Turmă de oi sau de cârlani alcătuită din mai multe ciopoare.

botei s.n. (reg.) Turmă mare (de oi, de cerbi etc.); cîrd. Boteie de oi. • pl. -eie. /etimol. nec.

BOTEI, boteie, s. n. Cîrd, ciopor (de oi, de cerbi etc.).

botéĭ n., pl. eĭe. Vest și nord. Cĭopor, turmă: boteĭu trecea de suta de oĭ (Sov. 168). Cîrd: ce găscă de tîrg? Da n’am eŭ boteĭele mele? (Neam. Rom. Pop. 2, 142).

boteu sn vz botei(u)

❍BOTEIAȘ (pl. -șe) sn. 🐑 dim. BOTEIU.

BOTEIU (pl. -eie) sn. Tr.-Carp. Mold. 🐑 Cîrd (de vre-o 3-400) de oi.

❍BOTEU (pl. -teie) sn. Băn. (LIUB.) 🐑 = BOTEIU.

botei (reg.) s. n., pl. boteie

botei (reg.) s. n., pl. boteie

botei s. n., pl. boteie

boteiu, -teie.

BOTEI s. v. cireadă, turmă.

botei s. v. CIREADĂ. TURMĂ.

botei, boteie, s.n. (reg.) Turmă mică de oi; „grup de oi, în număr de 100-150” (Morariu, 1937: 135). ■ „În general, în grija unui păcurar bun intrau circa 80 de oi cu lapte. La un botei (150-200 de oi) se angajau trei oameni: un păcurar, un ajutor de păcurar și un băiat. O stână era formată din 5-7 boteie” (Dăncuș, 1986). – Et. nec. (MDA).

botei, boteie, s.n. – (reg.) Turmă mică de oi (nordul Transilvaniei, Maramureș și Moldova, v. ALR, 1956: 390). „Grup de oi, în număr de 100-150” (Morariu, 1937: 135); „În general, în grija unui păcurar bun intrau circa 80 de oi cu lapte. La un botei (150-200 de oi) se angajau trei oameni: un păcurar, un ajutor de păcurar și un băiat. O stână era formată din 5-7 boteie” (Dăncuș, 1986). – Et. nec. (MDA, NDU).

botei, -e, s.n. – Turmă mică de oi. Termen atestat doar în nordul Transilvania, Maramureș și Moldova (ALR 1956: 390). „Grup de oi, în număr de 100-150” (Morariu 1937: 135); „În general, în grija unui păcurar bun intrau circa 80 de oi cu lapte. La un botei (150-200 de oi) se angajau trei oameni: un păcurar, un ajutor de păcurar și un băiat. O stână era formată din 5-7 boteie” (Dăncuș 1986). – Et. nec. (MDA, NDU).