bouresc, ~ească a [At: TEODORESCU, P. P. 191 / V: boier~ / Pl: ~ești / E: bour + -esc] (D. coarnele melcului, în versurile spuse de copii) De bour (1).

bouresc, -ească adj. (despre coamele melcului) Ca de bour. Melc, melc... scoate coarne bourești. • sil. bo-u-. pl. -ești. /bour + -esc.

BOURESC adj. De bour, ca ale bourului: Melc, melc, codobelc, Scoate coarne bourești... (recitativ copilăresc).

BOURESC, -EASCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului; în versurile spuse de copii) De bour. Melc, melc, Codobelc, Scoate coarne bourești. TEODORESCU, P. P. 191. – Pronunțat: bo-u-.

BOURESC, -EASCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour. – Din bour + suf. -esc.

BOURESC ~ească (~ești) (despre coarnele melcului) Care se aseamănă cu ale bourului; ca de bour. [Sil. bo-u-] /bour + suf. ~esc

bouresc a. ca la bour: melc, melc,... scoate coarne bourești POP.

bourésc adj. De bour, ca de bour: coarne boureștĭ (P.P.), vorbind de melc.

boieresc², ~ească a vz bouresc

boieresc, -ească adj., s.n. 1 adj. Care aparține boierilor, care este specific boierilor, privitor la boieri. ◊ Fecior boieresc v. fecior. ♦ Care imită comportamentul, mentalitatea boierilor. 2 s.n. (în Ev. Med., în Mold.) Obligație a țăranilor săraci de a executa munci agricole în folosul moșierului, în schimbul unui lot de pămînt care le era dat în folosință. Eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc (POP.). 3 adj. (bot.) Pere boierești = soi de pere rotunde. Poamă boierească = soi de struguri cu boabe mari și dese. • pl. -ești. /boier + -esc.

bouresc (desp. bo-u-) adj. m., f. bourească; pl. m. și f. bourești

bouresc (bo-u-) adj. m., f. bourească; pl. m. și f. bourești

bouresc adj. m., f. bourească; pl. m. și f. bourești