brai sn [At: DA / Pl: ? / E: ucr браж] 1 (Mol și Buc) Pisălog de lemn, cu o lungime de peste un metru, rotund și gros cam de un lat de palmă, scrijelit, de obicei, la capăt, cu care se bate brânza în brebiță. 2 Drug de fier cu care se îndeasă făina în saci la moară.

braĭ n., pl. urĭ (rut. braĭ). Mold. Maĭ cu care se îndeasă brînza în putină (Pe alocurea tot una cu brighidăŭ).

BRAIU (pl. -iuri) sn. 🐑 Băț rotund, lung și gros, cu crestături adînci, cu care se bate brînza în berbință (🖼 578) [rut.].

brai (-ie), s. n. – Piuă de lemn. Rut. brai (DAR). În Mold. și Bucov.

brai, braie, s.n. (reg.) băț de lemn, rotund și gros pentru bătut brânza; drug de fier pentru îndesit făina la moară.