opțiuni
  • info

14 definiții pentru branț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle. corectat(ă)

BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle. corectat(ă)

branț sn [At: ZANNE, P. III, 30 / Pl: ~uri / E: ger Brandsohle] 1 Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. 2 (Îvp; îe) A pune (cuiva) ~ul A face pe cineva să tacă. 3 (Îvp; îae) A-și bate joc de cineva.

branț s.n. Bucată de material (piele, carton, plută etc.), care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. • pl. -uri. /cf. germ. Brandsohle.

BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele de calitate inferioară care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. ♦ Bucată de carton sau de plută care se pune în pantofi, cînd aceștia sînt prea mari sau cînd au asperități în interior.

BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută, care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – După germ. Brandsohle.

BRANȚ ~uri n. Bucată de material (piele, carton, plută etc.) care se aplică în interiorul încălțămintei peste talpă. /cf. germ. Brandsohle

branț n., pl. urĭ (ca și zbranț). Munt. est. Taban la gheată.

taban2 sn vz tavan1

1) tabán n., pl. e (turc. taban, talpă, pĭedestal; sîrb. taban, talpă). Căptușeala interioară a tălpiĭ, adaus care se pune la talpă prin ăuntru (numit și branț) cînd gheata e prea mare (V. potlog). Mold. Grindă în doŭă muchĭ (mucher) care se pune la talpa caseĭ. Prispă de lemn. Șirag de smochine: un taban de smochine. Plaz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

branț s. n., pl. branțuri

branț s. n., pl. branțuri

branț s. n., pl. branțuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRANȚ s. (Mold.) taban. (~ la încălțăminte.)

BRANȚ s. (Mold.) taban. (~ la încălțăminte.)

Intrare: branț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • branț
  • branțul
  • branțu‑
plural
  • branțuri
  • branțurile
genitiv-dativ singular
  • branț
  • branțului
plural
  • branțuri
  • branțurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

branț, branțurisubstantiv neutru

  • 1. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: taban
    • 1.1. Bucată de carton sau de plută care se pune în pantofi, când aceștia sunt prea mari sau când au asperități în interior. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.