26 de definiții pentru breaz

din care

Explicative DEX

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

breaz, ~ă [At: I. IONESCU, D. 371 / V: braz, breză / Pl: breji (și brezi), breze / E: bg бреж] 1-2 smf, a (Animal) care are (o pată albă în frunte sau) o dungă albă pe bot. 3 a (D. oameni, de obicei la comparativ) Deosebit. 4 sf (îf breză) Brezaie.

breaz, -ă adj. 1 (despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot.expr. (deprec.) A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). ◊ (subst. m.) Hai, breazule, nu te lenevi! (ALECS.). 2 fig. (iron.; despre oameni) Care este deosebit, grozav. Dară nici el nu fu mai breaz (ISP.). • pl. -eji, -eze. /<sl. veche брѣза, bg. бряз.

BREAZ I. adj. 1 🐒 Cu o dungă albă pe bot sau cu o pată albă pe frunte (în spec. la boi, vaci, cai, oi și capre); proverb: a-l cunoaște ca pe un cal ~, a-l cunoaște foarte bine 2 Fig. Mai ~, mai deosebit decît ceilalți, mai priceput, mai bun, etc.: dar nici el nu fu mai ~, ci se întoarse la tatăl său cu nasul în jos (ISP.). II. BREAZ sm., BREA (pl. -eze) sf. Cal breaz, iapă brează: hi! breazule, nu te lenevi! (ALECS.); în nădejdea bălțatului, rămîne breaza stearpă (ZNN.) [blg.].

BREAZ, -Ă, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

BREAZ, -Ă, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată (numită și «stea» sau «țintă») albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. Iapa aceasta era pîn’ la prînz pintenoagă, iar pin’ la amiază, brează. SBIERA, P. 164. Are mama-un cîne breaz Și te rupe de obraz. HODOȘ, P. P. 42. Vin oile de la munte, Toate breze-n frunte (Carul cu nuiele). GOROVEI, C. 46. ◊ Expr. (Depreciativ) A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște bine (pe cineva), după toate apucăturile lui. Tot tribunalul, de la președinte pînă la cel din urmă scriitor, îl cunoștea ca pe un cal breaz. BUJOR, S. 68. Cel cu botul breaz = numire batjocoritoare dată de țărani boierilor și ciocoilor. ◊ (Substantivat) Hi, breazule, nu te lenevi! ALECSANDRI, T. 52. 2. Fig. (Ironic, despre oameni; de obicei la comparativ) Deosebit, grozav, iscusit, deștept. Cînd era mic, părea mai breaz, zău. GALAN, Z. R. 23. Gealații noștri, puși în slujba lor, nu sînt nici ei mai breji. PAS, L. I 146. A dota zi pîndi și cel mijlociu; dară nici el nu fu mai breaz, ci se întoarse la tatăl său cu nasul în jos. ISPIRESCU, L. 73.

BREAZ, -Ă, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște bine (pe cineva) după toate apucăturile sale. 2. Fig. (Ir.) Deștept, iscusit, grozav. – Bg. brjaz.

BREAZ ~ă (breji, breze) 1) (despre animale, mai ales despre cai) Care are o pată albă sau o dungă albă pe bot. * A cunoaște pe cineva ca pe un cal ~ a cunoaște pe cineva foarte bine. 2) fam. Care se impune prin agerimea minții; isteț. * A (nu) fi mai ~ decât alții a nu se deosebi de alții; a (nu) fi mai presus decât alții. [Monosilabic] /<bulg. breaz

breaz a. 1. cu o dungă albă dela frunte la bot (despre vite): bou breaz, cal breaz; cunoscut ca un cal breaz, foarte cunoscut; foame brează, foarte mare; ca la breaza, un fel de horă țărănească; 2. fig. (ironic) rar în felul său, distins: nu ești mai breaz decât alții. [Slav. BRĔZA, mesteacăn, arbore de coloare albă, de unde vită pătată cu alb].

breaz, -ă adj. pl. breji, breze (bg. briez, d. brĭeza, sîrb. breza, rus. berëza, vsl. *berza, mesteacăn, a căruĭ scoarță e brează. Corespunde fonetic cu litv. béržas, germ. birke, mesteacăn și lat. fráxinus, frasin [Bern. și Meyer.]. V. barz, brad). C’o pată albă din frunte pînă la bot: cal breaz. Fig. Iron. Distins, ilustru: nicĭ tu nu ești maĭ breaz decît el, te-ai găsit și tu maĭ breaz ca să faci gură! Prov. A fi cunoscut ca un cal breaz, a fi foarte cunoscut. S.f. (după numele satuluĭ Breaza din Prahova). Un dans popular și melodia luĭ: a cînta breaza (saŭ ca la Breaza!). V. bălțat, cácir, peag, strănut 2 și țintat.

braz s vz breaz

breaj, ~ă smf, a vz breaz

bre sf vz brează

CAL (pl. cai) sm. 1 🐒 Mamifer erbivor, domestic, care slujește omului la călărit, la tras și la dus poveri (🖼 728): ~ de călărie, ~ de ham, ~ roib; proverb: ~ul de dar nu se caută pe (sau la) dinți, la lucrul dăruit, nu prea se ia în seamă cusururile; ~ul are patru picioare, și tot se poticnește, și cei mai deștepți, cei mai iscusiți pot greși; ~ul (sau armăsarul) bun se vinde din grajd 👉 (ARMĂSAR); ~ul fără căpăstru cade în prăpastie, cei lipsiți de sfătuitori buni sînt expuși să greșească; vrei, ~ule, orz? nu e nevoie să mai întrebi pe cineva, cind vrei să-i faci un bine; a face din ~ măgar, a înjosi pe cineva, a-l aduce într’o stare, a-i crea o situație mai puțin vrednică; a ajunge din ~ măgar, a ajunge jos de tot dîntr’o treaptă înaltă, a scăpăta; a spune cai verzi pe pereți, a povesti lucruri de necrezut, a îndruga la nimicuri; 👉 ALERGA2, BĂTAIE 3, BOT, BREAZ, BUIESTRU, JUCA, POȘTĂ, POTCOA 2 De-a caii sau de-a câini, joc de copii în care unul înfățișează calul, iar celălalt îl încalecă sau îl mînă, făcîndu-l să alerge 3 Aparat de lemn, de forma unui cal, peste care se învață cineva a face sărituri, în sălile de gimnastică (🖼 729) 4 Figură în jocul de șah, care reprezintă un cap de cal (🖼 730) 5 Trans. Suport de fier pe care se așază lemnele în vatra cuptorului 6 🏚 pl. Cele două lemne orizontale pe care se sprijinește coșul morii 7 📻 Unitate de măsură care reprezintă puterea unui motor capabil de a ridica, într’o secundă, 75 de kgr. la o înălțime de un metru: un motor de 300 de cai 8 🐟 CAL-DE-MARE, mic pește de mare al cărui cap seamănă cu capul de cal, numit și „hipocamp” (Hippocampus) (🖼 731) 9 🐙 CALUL-DRACULUI, CALUL-POPII, CAL-DE-A gen de insecte nevroptere, caracterizate prin colorile lor metalice admirabile, în care domină albastrul, roșul și verdele; au corpul lung și subțire și aripi colorate și împestrițate cu pete frumoase; trăesc mai ales pe deasupra bălților și la țărmurile rîurilor (Libellula) (🖼 732) 10 🌿 COADA-CALULUI1'2 👉 COA; – IARBA-CAILOR = FLOCOȘI1; -SUDOAREA-CALULUI, ASUDUL-CALULUI = OSUL-IEPURELUI; – PAȘTILE-CALULUI1 sau PAȘTILE-CAILOR2 = TRAISTA-CIOBANULUI; – PAȘTILE-CALULUI3 = STUPITUL-CUCULUI 11 🔱pop. Paștile calului sau Paștile cailor, Paștile Blajinilor (👉 BLAJIN); familiar: la Paștile cailor, niciodată [lat. caballus].

Ortografice DOOM

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

breaz adj. m., pl. breji; f. brea, pl. breze

breaz adj. m., pl. breji; f. brează, pl. breze

breaz adj. m., pl. breji; f. sg. brează, pl. breze

breaz, -ză; breji, breze pl.

Etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

breaz (brează), adj.1. Se spune despre animalele cu pete albe pe frunte. – 2. (Rar) Extraordinar, remarcabil. – Megl. breaz. Sl. brĕzŭ „alb”, bg. brĕz „pestriț, bălțat” (Miklosich, Slaw. Elem., 15; DAR); cf. sl., bg. brĕza „mesteacăn”, rus. bereza „mesteacăn”, slov. brêzast „alb”. Rut. barza „oaie cu pieptul alb”, care s-a derivat greșit de la rom. barză, aparține aceleași familii, ca și sb. barzast „cafeniu” (cf. slov. brêzast), și pare că reprezintă o fază sl. anterioară metatezei lichidelor, cf. gard, daltă. Der. brează, s. f. (animal cu pete albe; dans tipic); brezaie, s. f. (personaj mascat care se plimbă la sărbătorile de Crăciun, îmbrăcat ca un măscărici și cu cap de animal; este obicei vechi, interzis fără rezultat de Alexandru Șuțu, la 22 decembrie 1819, fiindcă servea drept pretext violărilor de domiciliu și a lucruri de rușine și vorbe de ocări, de fapt pentru care și de la frații Domni de mai înainte au fost poprită), reprezintă sensul de „extraordionar” sau de „obiect care provoacă uimire”, astfel încît pare greșită ideea din DAR de a lega cuvîntul de barză; brezi, vb. (a păta, a împestrița); brezăi, vb. (a înzorzona); îmbrezăia, vb. (a îmbrăca în chip de brezaie).

Argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cunoscut ca un cal breaz expr. (peior.) cunoscut foarte bine; notoriu.

la fel de breji expr. la fel de buni / de răi.

Sinonime

Sinonime / cuvinte cu sensuri similare

BREAZ adj. v. abil, ager, deștept, dibaci, ingenios, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput.

breaz adj. v. ABIL. AGER. DEȘTEPT. DIBACI. INGENIOS. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. MEȘTER. PRICEPUT.

Regionalisme / arhaisme

Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.

breaz, -ă, brezi, -e, adj. (Oaie) neagră și pe cap cu alb. ■ (top.) Breze, vf. (1.253 m) în Munții Ignișului; Breaza, culme subcarpatică situată în sudul depres. Lăpușului, la graniță cu jud. Cluj. – Din sl. brezǔ „alb”, bg. brěz „pestriț, bălțat” (MDA); cf. bg. brěza „mesteacăn” (DER).

breaz, -ă, brezi, -e, adj. – (ref. la oi) Neagră și pe cap cu alb (Precup, 1926; Georgeoni, 1936). ♦ (top.) Breze, vf. (1.253 m) în Munții Ignișului; Breaza, culme subcarpatică situată în sudul depresiunii Lăpușului (Posea, 1980: 39), la graniță cu jud. Cluj, pe o lungime de cca. 30 km. Altitudinea maximă: 974 m. – Din sl. brezǔ „alb”, bg. brěz „pestriț, bălțat” (Miklosich, cf. DER; MDA); cf. bg. brěza „mesteacăn” (DER).

breaz, -ă, adj. – (ref. la oi) Neagră și pe cap cu alb (Precup 1926; Georgeoni 1936). – Din sl. brĕzŭ „alb”, bg. brĕz „pestriț, bălțat”.

Intrare: breaz
adjectiv (A53)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • breaz
  • breazul
  • breazu‑
  • brea
  • breaza
plural
  • breji
  • brejii
  • breze
  • brezele
genitiv-dativ singular
  • breaz
  • breazului
  • breze
  • brezei
plural
  • breji
  • brejilor
  • breze
  • brezelor
vocativ singular
  • breazule
  • breze
  • brea
  • breazo
plural
  • brejilor
  • brezelor
braz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
breaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

breaz, breaadjectiv

  • 1. (Despre animale) Cu o pată albă (numită și «stea» sau «țintă») în frunte sau cu o dungă albă pe bot. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Iapa aceasta era pîn' la prînz pintenoagă, iar pin' la amiază, brează. SBIERA, P. 164. DLRLC
    • format_quote Are mama-un cîne breaz Și te rupe de obraz. HODOȘ, P. P. 42. DLRLC
    • format_quote Vin oile de la munte, Toate breze-n frunte (Carul cu nuiele). GOROVEI, C. 46. DLRLC
    • chat_bubble A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Tot tribunalul, de la președinte pînă la cel din urmă scriitor, îl cunoștea ca pe un cal breaz. BUJOR, S. 68. DLRLC
    • chat_bubble Cel cu botul breaz = numire batjocoritoare dată de țărani boierilor și ciocoilor. DLRLC
  • 2. figurat ironic (Despre oameni; de obicei la comparativ) Care se impune prin agerimea minții. DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cînd era mic, părea mai breaz, zău. GALAN, Z. R. 23. DLRLC
    • format_quote Gealații noștri, puși în slujba lor, nu sînt nici ei mai breji. PAS, L. I 146. DLRLC
    • format_quote A dota zi pîndi și cel mijlociu; dară nici el nu fu mai breaz, ci se întoarse la tatăl său cu nasul în jos. ISPIRESCU, L. 73. DLRLC
    • chat_bubble A (nu) fi mai breaz decât alții = a (nu) se deosebi de alții; a (nu) fi mai presus decât alții. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.