11 definiții pentru brehni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brehni [At: H I, 61 / V: brâhni, brehăi / Pzi: ~nesc / E: ucr брекхать] (Reg) 1 A lătra. 2 (D. căprioare și cerbi) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. 3 A scoate sunetul produs de porci, atunci când se sperie Cf a grohăi, a guița. 4 A scoate sunete asemănătoare tusei. 5 (Pex; d. copii) A râde pe înfundate.

brahni vi vz brehni[1] corectat(ă)

  1. În original, probabil incorect: brehui. — cata

BREHĂI vb. (Mold.) A lătra. Dulăii … prin somn ca cum ar scînci și ar brehăi se videa. CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr. breháty. Vezi și brehăit, brehăitură, brehău. Cf. cehni. verb

brehnésc v. intr. (vsl. brehati, brehnonti, rus. brehátĭ, a lătra, a hămăi). Est. Rar. Hămăĭesc puțin (o dată saŭ de cîteva orĭ). Grohăĭesc speriat. Tușesc. V. tr. Trans. Împung cu vorba. – La Cant. brehăĭesc, hămăĭesc. V. chefnesc, blehăĭesc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brehni (-nesc, -it), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir.Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi.Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brehni, brehnesc, vb. I (reg.) 1. a hămăi, a grohăi 2. a înțepa cu vorba.

Intrare: brehni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brehni
  • brehnire
  • brehnit
  • brehnitu‑
  • brehnind
  • brehnindu‑
singular plural
  • brehnește
  • brehniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brehnesc
(să)
  • brehnesc
  • brehneam
  • brehnii
  • brehnisem
a II-a (tu)
  • brehnești
(să)
  • brehnești
  • brehneai
  • brehniși
  • brehniseși
a III-a (el, ea)
  • brehnește
(să)
  • brehnească
  • brehnea
  • brehni
  • brehnise
plural I (noi)
  • brehnim
(să)
  • brehnim
  • brehneam
  • brehnirăm
  • brehniserăm
  • brehnisem
a II-a (voi)
  • brehniți
(să)
  • brehniți
  • brehneați
  • brehnirăți
  • brehniserăți
  • brehniseți
a III-a (ei, ele)
  • brehnesc
(să)
  • brehnească
  • brehneau
  • brehni
  • brehniseră
brahni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
brâhni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brehăi
  • brehăire
  • brehăit
  • brehăitu‑
  • brehăind
  • brehăindu‑
singular plural
  • brehăie
  • brehăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brehăi
(să)
  • brehăi
  • brehăiam
  • brehăii
  • brehăisem
a II-a (tu)
  • brehăi
(să)
  • brehăi
  • brehăiai
  • brehăiși
  • brehăiseși
a III-a (el, ea)
  • brehăie
(să)
  • brehăie
  • brehăia
  • brehăi
  • brehăise
plural I (noi)
  • brehăim
(să)
  • brehăim
  • brehăiam
  • brehăirăm
  • brehăiserăm
  • brehăisem
a II-a (voi)
  • brehăiți
(să)
  • brehăiți
  • brehăiați
  • brehăirăți
  • brehăiserăți
  • brehăiseți
a III-a (ei, ele)
  • brehăie
(să)
  • brehăie
  • brehăiau
  • brehăi
  • brehăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)