BRICHETĂ¹, brichete, s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (țigările). – Din fr. briquet.

brichetă¹ sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: fr briquet] Obiect de dimensiuni mici care servește la aprinderea țigărilor.

brichetă² s.f. 1 (urmat de determ. introduse prin prep. „de”) Produs obținut din presarea materialelor mărunte sau pulverulente (cărbune, minereu etc.), în formă paralelipipedică, pentru a fi transportat sau a fi prelucrat ulterior. Brichete de cărbune. 2 Brichetă furajeră = nutreț combinat, presat în mașini speciale, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și a ovinelor. • pl. -e. /<fr. briquette.

brichetă¹ s.f. 1 Dispozitiv mic, de buzunar (umplut cu gaz), care se folosește pentru aprins țigările. 2 Dispozitiv mic, cu gaz sau electric, prevăzut cu o țeavă la capătul căreia se produce o flacără sau o scînteie, folosit pentru aprinderea aragazului. • pl. -e. /<fr. briquet.

BRICHETĂ¹, brichete, s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (țigările). – Din fr. briquet.

BRICHETĂ¹, brichete, s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins țigările.

BRICHETĂ¹, brichete, s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins țigările. – Fr. briquet.

BRICHETĂ s.f. 1. Produs de formă paralelipipedică, ovoidală etc., obținut prin presarea pulberii de cărbune sau minereu. ◊ Brichetă furajeră = produs obținut prin tocarea, amestecarea și comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri. 2. Aparat de buzunar pentru aprins țigările. [< fr. briquet, briquette].

BRICHETĂ² s. f. aparat de buzunar pentru aprins țigările. (< fr. briquet)

BRICHETĂ¹ ~e f Aparat (de buzunar) care produce foc și servește, mai ales, la aprinsul țigărilor. ~ cu gaz. ~ cu benzină. /<fr. briquet

bricheta vb. I. tr. A face brichete prin presarea materialelor mărunte sau pulverulente. ◊ (refl. pas.) Cărbunele se brichetează prin presare. • prez.ind. -ez. /<fr. briqueter.

ceas-brichetă s. n. 1965 Ceas cu formă (și funcție) de brichetă v. ceas-broșă //din ceas + brichetă//

brichetă s. f., g.-d. art. brichetei; pl. brichete

brichetă s. f., g.-d. art. brichetei; pl. brichete

brichetă (aparat, produs presat) s. f., pl. brichete

BRICHETĂ s. (pop.) aprinzătoare, (reg.) scăpărătoare. (Și-a aprins țigara cu ~.)

BRICHETĂ s. (pop.) aprinzătoare, (reg.) scăpărătoare. (Și-a aprins țigara cu ~.)

brichetă (brichete), s. f. – 1. Mic aparat pentru aprins țigările. – 2. Aglomerat de carbon. Confuzie a două cuvinte fr., briquet și briquette.