broboană sf [At: BIBLIA (1688), 30 / V: (îvp) bob~, burb~, burbană / Pl: ~ne / E: bg брьбона] 1 Boabă. 2 Picătură mare (de sudoare). 3 (Bot; reg) Zgrăbunță (Lapsanci communis).

broboană s.f. 1 Picătură mare (de transpirație, de rouă). Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte (DUMITR.). 2 Boabă mare. 3 (bot.; reg.) Agrișă. ♦ Zgrăbunță (Lapsana communis). 4 (pop.) Bubuliță, coș. • pl. -e. și (pop.) borboană s.f. /cf. bg.бръбона, бробиняк, бръбонка.

BROBOANĂ, broboane, s. f. (Mai ales la pl.; de obicei cu determinarea «de sudoare») Picătură mare de sudoare. Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte. DUMITRIU, B. F. 159. În dreptul lui Duman doarme plugarul, cu fața arsă, bătut de razele fierbinți ale soarelui, ale căror împunsături îi scot broboane de sudoare. GÎRLEANU, L. 39. Văd aievea pe Ileana culcată-n pat cu părul despletit, albă cum ii varul, cu ochii ca sticla duși în fundul capului, fără o rază de viață broboane mari de sudoare pe frunte. CARAGIALE, S. 115.

BROBOANĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare de sudoare. 2. (Pop.) Bubuliță, bășicuță. – Comp. bg. brăbonka.

BROBOANĂ ~e f. Picătură mare (de sudoare). [Sil. -boa-nă] /<bulg. brăbonka

BROBOANĂ s. f. (ȚR) Boabă, bobiță. Să iai strugurii și-i pune să să zvinteaze la soare 4-5 zile, curățind broboanele ceale putrede. CM, 53^v. Să aseamănă ca borboana de strugure. MD¹, 150^r: cf. BIBLIA (1688); ANTIM. Variante: borboană (BIBLIA 1688; MD¹, 150^r). Etimologie: bg. brăbonka. Cf. boambă. substantiv feminin

broboană f. 1. boabă mare; 2. picătură: broboană de sudoare; 3. (burboană) agrișă sau coacăză roșie. [Origină necunoscută].

broboánă și borboánă (oa dift.) f., pl. e (rudă cu boabă,bobiță, ca cocolesc față de corolesc. și cu bg. bobonka, brŭbonka, bărbonka și dial. brobonka, id.; rut. bulĭbanka, beșică de apă). V. bobîrnac. Bobiță, grăuncĭor: acest geam nu e neted ci are broboane. Bubuliță. Picătură, bobiță: broboane de sudoare pe frunte. Trans. Agrișă. – Și burboană și brobință. V. zdroboneț.

borboană sf vz broboană

burbană sf vz broboană

burboană sf vz broboană

borboană s.f. v. broboană.

BORBOANĂ s. f. v. broboană. substantiv feminin

burboană f. V. borboană.

borboánă V. broboană.

burboánă V. broboană.

broboană s. f., g.-d. art. broboanei; pl. broboane

broboană s. f., g.-d. art. broboanei; pl. broboane

broboană s. f., g.-d. art. broboanei; pl. broboane

broboană (broboane), s. f. – 1. Boabă, bacă. – 2. (Trans.) Coacăză. – Var. borboană, burboană, brobonea. Bg. *brŭbona, de la brŭbonka (Weingand, Jb, XV, 168); brobință, s. f. (boabă; cocoloș, cheag); brobonac, s. m. (pietricică); desbroboni, vb. (a dezghioca, a culege boabele de struguri de pe ciorchine); (îm)brobona, vb. (a picura).