bronzat², ~ă a [At: BRĂESCU, V. 73 / Pl: ~ați, ~e / E: bronza] 1 Acoperit cu bronz sau cu ceva care imită bronzul. 2 De culoarea bronzului. 3 (D. piele) Colorat în arămiu în urma expunerii la soare.

bronzat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bronza] 1-2 Bronzare (1-2).

bronzat, -ă adj. 1 (despre obiecte) Care a fost acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2 (despre ten, față, corp etc.) Cu pielea înnegrită (de soare, vînt etc.); (despre piele) care s-a înnegrit (la soare, la vînt etc.). ◊ Ext. (despre oameni) Om bronzat. ♦ Ext. (despre păr) Care și-a modificat culoarea sub acțiunea razelor solare. Firul de păr blond și puțin bronzat al Adelei (IBR.). • pl. -ți, -te. /v. bronza; cf. fr. bronzé.

BRONZAT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre piee, p. ext. despre persoane) Cu pielea pîrlită, arsă, înnegrită (de soare, vînt etc.). Pe fața bronzată a omului se vede mulțumirea. CAMILAR, TEM. 50. Temistocli, vechi căpitan de lungă cursă, bronzat, cu barba neagră de abanos, cu șapca pe ceafă, își povestea tinerețea. BART, E. 26.

BRONZAT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită (de soare, vînt, etc.). – V. bronza.

bronzat a. de coloarea bronzului.

*bronzát, -ă adj. (fr. bronzé). Fig. De culoarea bronzuluĭ, arămiŭ: față bronzată.

BRONZAT adj. înnegrit, negru, pârlit, prăjit, (reg.) pârjolit. (Om ~.)

BRONZAT adj. înnegrit, negru, pîrlit, prăjit, (reg.) pîrjolit. (Om ~.)

BRONZÁTĂ (< bronza) s. f. (ZOOT.) Rasă de curci cu dezvoltare corporală mare (8-10 kg curcile și 15-20 kg curcanii) și producție bună de ouă (60-80 pe an).