18 definiții pentru bruftui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftuluí vb. IV] – Bruft + suf. -ui.

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftuluí vb. IV] – Bruft + suf. -ui.

bruftui vt [At: DAMÉ, T. 103 / V: ~tului, ~ust~, ~uslui / E: nct] 1 (Reg) A arunca pe perete (cu mistria) un strat de bruftuială Si: a lipi, a tencui. 2 (Reg) A opări ceva în pripă. 3 (Fig) A arunca cuiva cuvinte aspre, pe un ton dur. Si: a certa Cf a brichini.

bruftui vb. IV. tr. 1 (reg.; compl. indică tencuială) A pune pe perete cu mistria. 2 Fig. (fam.; compl. indică ființe, persoane etc.) A brusca; a mustra. Deseori bruftuia pe fiică-sa. • prez.ind. -iesc. și bruftului vb. IV. /bruft + -ui.

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mold.) A arunca (pe perete) cu mistria un strat de bruft; a tencui. 2. Fig. A arunca (cuiva) cuvinte aspre, a vorbi pe un ton aspru, a ocărî; a repezi, a brusca. Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că ea face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184.

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria un strat de bruft. 2. Fig. A arunca cuiva cuvinte aspre; a repezi, a brusca.

A BRUFTUÍ ~iésc tranz. 1) (pereți, ziduri etc.) A acoperi cu tencuială (prin aruncare cu ajutorul mistriei). 2) pop. (persoane) A trata cu asprime; a repezi; a brusca. /Orig. nec.

bruftuì v. 1. a tencui un zid; 2. fig. a se răsti, a brusca: începu s’o gonească și s’o bruftuiască.

BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

bruftului vb. IV. tr. v. bruftui.

bruftuĭésc v. tr. (d. bruft. V. pirsnesc). Acoper cu bruft. Fig. Bruschez cu vorba saŭ și cu ghĭontu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bruftui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiesc, 3 sg. bruftuiește, imperf. 1 bruftuiam; conj. prez. 1 sg. să bruftuiesc, 3 să bruftuiască

bruftui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiesc, imperf. 3 sg. bruftuia; conj. prez. 3 să bruftuiască

bruftuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiésc, imperf. 3 sg. bruftuiá.; conj. prez. 3 sg. și pl. bruftuiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bruftui, bruftuiesc, v. t. 1. a certa, a dojeni. 2. a brusca (pe cineva).

bruftului, bruftuluiesc v. t. v. bruftui.

Intrare: bruftui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruftui
  • bruftuire
  • bruftuit
  • bruftuitu‑
  • bruftuind
  • bruftuindu‑
singular plural
  • bruftuiește
  • bruftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruftuiesc
(să)
  • bruftuiesc
  • bruftuiam
  • bruftuii
  • bruftuisem
a II-a (tu)
  • bruftuiești
(să)
  • bruftuiești
  • bruftuiai
  • bruftuiși
  • bruftuiseși
a III-a (el, ea)
  • bruftuiește
(să)
  • bruftuiască
  • bruftuia
  • bruftui
  • bruftuise
plural I (noi)
  • bruftuim
(să)
  • bruftuim
  • bruftuiam
  • bruftuirăm
  • bruftuiserăm
  • bruftuisem
a II-a (voi)
  • bruftuiți
(să)
  • bruftuiți
  • bruftuiați
  • bruftuirăți
  • bruftuiserăți
  • bruftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bruftuiesc
(să)
  • bruftuiască
  • bruftuiau
  • bruftui
  • bruftuiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruftului
  • bruftuluire
  • bruftuluit
  • bruftuluitu‑
  • bruftuluind
  • bruftuluindu‑
singular plural
  • bruftuluiește
  • bruftuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruftuluiesc
(să)
  • bruftuluiesc
  • bruftuluiam
  • bruftuluii
  • bruftuluisem
a II-a (tu)
  • bruftuluiești
(să)
  • bruftuluiești
  • bruftuluiai
  • bruftuluiși
  • bruftuluiseși
a III-a (el, ea)
  • bruftuluiește
(să)
  • bruftuluiască
  • bruftuluia
  • bruftului
  • bruftuluise
plural I (noi)
  • bruftuluim
(să)
  • bruftuluim
  • bruftuluiam
  • bruftuluirăm
  • bruftuluiserăm
  • bruftuluisem
a II-a (voi)
  • bruftuluiți
(să)
  • bruftuluiți
  • bruftuluiați
  • bruftuluirăți
  • bruftuluiserăți
  • bruftuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • bruftuluiesc
(să)
  • bruftuluiască
  • bruftuluiau
  • bruftului
  • bruftuluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bruftui, bruftuiescverb

  • 1. regional A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tencui
  • 2. figurat familiar A brusca pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că ea face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184. DLRLC
etimologie:
  • Bruft + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.