opțiuni
  • info

13 definiții pentru bruma

din care

Explicative DEX

BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

bruma [At: IORGA, S. D. XIII, 50 / Pzi: 3 ~ează / E: brumă + -a] 1 vi A cădea brumă. 2-3 vtr A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma. corectat(ă)

bruma vb. I. 1 intr. A cădea brumă. La mijlocul lui septembrie a brumat ușor (AGÂR.). 2 tr., refl. A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma. • prez.ind. pers. 3 -ează. /brumă + -a.

BRUMA (-mează) 🌦 I. vb. unipers. A cădea brumă. II. vb. tr. A acoperi cu brumă: Cît o ninge și-o brumează, Ea e tot mîndră și creață (IK. -BRS.).

BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. Verde frunzuță... Cît o ninge ș-o brumează, Ea e tot mîndră și creață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. ◊ Fig. Peste munții brumați de lună era o tăcere tare ca piatra, o tăcere pustie. DAN, U. 207.

BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. – Din brumă1.

A BRUMA ~ează 1. intranz. rar A cădea brumă. 2. tranz. A acoperi cu brumă. /Din brumă

brumà v. a cădea sau a bate bruma.

BRUMAT adj. 1 p. BRUMA 2 Bătut de brumă 3 Brumăriu: păzește strugurii brumați cu sulița în mînă (IRG.) 4 Fig. familiar Fără chef, plictisit: ce ți-e, prietene, ... de ești așa ~? (MERA).

bruméz v. intr. (d. brumă). Uzitat la pers. III: brumează, cade bruma: a brumat astă-noapte. V. tr. Acoper cu brumă: florile s’aŭ ofilit, că le-a brumat. – Și imbr- (ca v. tr.).

Ortografice DOOM

bruma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumează; conj. prez. 3 sg. să brumeze

bruma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumează

bruma vb., ind. prez. 3 sg. brumează

Intrare: bruma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruma
  • brumare
  • brumat
  • brumatu‑
  • brumând
  • brumându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • brumează
 (să)
  • brumeze
  • bruma
  • brumă
  • brumase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • brumează
 (să)
  • brumeze
  • brumau
  • brumară
  • brumaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brumaverb

rar
  • 1. intranzitiv A cădea brumă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Verde frunzuță... Cît o ninge ș-o brumează, Ea e tot mîndră și creață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. DLRLC
    • format_quote figurat Peste munții brumați de lună era o tăcere tare ca piatra, o tăcere pustie. DAN, U. 207. DLRLC
etimologie:
  • brumă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.