19 definiții pentru brumă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUMĂ, brume, s. f. 1. Cristale fine de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma.

bru sf [At: CORESI, PS. 437 / Pl: ~e, (rar) ~i / E: lat bruma] 1 Rouă înghețată pe plante, pe pământ etc. 2 (Pfm; îs) Bătut de ~ Holtei bătrân. 3 (Fig; îe) Ce (sau câtă) ~ (de) Cantitate mică, ce dispare ușor. 4 (Pan) Strat fin, alburiu, care acoperă prunele sau strugurii. 5 (Pop) Chiciură.

bru s.f. 1 (meteor.) Cristale de zăpadă formate noaptea, în anotimpurile de tranziție, prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă, cînd temperatura corpurilor scade sub zero °C, și care se depun pe plante, pe sol, pe suprafața obiectelor. A sosit timpul cînd bruma cade (SLAV.). 2 (meteor.; pop.) Chiciură. Primăvară, muma noastră, Suflă bruma din fereastră... (ALECS.). 3 Strat fin, albicios, care acoperă unele fructe (sau plante). Strugurii... vineți cu brumă (EMIN.). 4 Expr. A fi bătut de brumă = (despre oameni) a avea părul alb; a fi în vîrstă. 5 Fig. Cantitate mică. Am secerat bruma asta de grîu (PRED.). ◊ Expr. Ce (sau cîtă) brumă (de...) sau brumă ce = cantitate mică, ce dispare ușor. Să stați aici, să păziți casa și ce brumă mai avem. (CAR.). • pl. -e. /lat. brūma, -ae.

BRUMĂ, brume, s. f. 1. Cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma.

BRU2 s. f. (Franțuzism rar) Ceață, negură. În ocolul din față, pe bruma căzută din strălucirea lunii, se deslușeau pînă și umbra și tremurarea firelor de paie, împrăștiate de vînt. CAZABAN, V. 118.

BRU1 s. f. 1. Rouă înghețată (care se așază pe plante, pe pămînt, pe suprafața corpurilor libere). Venise toamna... Erau nopți reci, cu brumă și cu neguri. PAS, L. I 122. La umbră însă-i frig și-acuma Și noaptea tot mai cade bruma. IOSIF, PATR. 80. Vezi, rîndunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-așază bruma peste viiDe ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? EMINESCU, O. I 235. Lunca bătută de brumă acum pare ruginită. ALECSANDRI, P. A. 111. ◊ Expr. (Despre oameni) A fi bătut de brumă = a avea părul cărunt, a fi bătrîn. ◊ Compus: (regional) floarea-brumei = brîndușă. Leona are obicei de strînge, toamna, cepe de brîndușă, care la noi se cheamă «floarea- brumei». SADOVEANU, N. F. 35. În jurul lor răsăreau ici-colo, din țarina săracă, brîndușe, florile-brumei. SADOVEANU, F. J. 364. ♦ Fig. Răceală, îngheț. La tîmple mi s-a strîns părul cărunt... Dar tînăr sînt... Pe inima mea bruma nu se lasă. BENIUC, în POEZ. N. 65. 2. (Popular) Chiciură, promoroacă. Gerilă... trîntește o brumă pe pereți de trei palme de groasă. CREANGĂ, P. 254. Deodată, la gura cuptorului se făcu brumă. ISPIRESCU, P. 323. Primăvară, muma noastră, Suflă bruma din fereastră Și zăpada de pe coastă. ALECSANDRI, P. P. 287. 3. Strat alburiu ca o brumă (1) care acoperă unele fructe (prune, struguri etc.). Strugurii... îmflați stau în soare. Vineți cu brumă sînt unii, iar alții cu boabele galbene c-aurul. EMINESCU, O. IV 179. 4. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Cantitate mică. Am secerat bruma asta de grîu. PREDA, Î. 19. În spatele casei-coșarul pentru vite, hambarul pentru ținut bruma de grîu. STANCU, D. 19. ◊ Expr. Ce bruma... sau bruma ce... sau ce brumă de... = puțin, nimica toată. Aha, d-aia aduseși și căruța de la conac?... Să încarci în ea și bruma ce mai avem? PAS, L. I 29. Să stați aici, să păziți casa și ce bruma mai avem. CARAGIALE, S. 26. Le-am plămădit cu ce brumă de știință am putut și eu să adun, din studie și călătorii. ODOBESCU, S.II 235.

BRU1 s. f. 1. Cristale de gheață care se formează noaptea pe plante, pe pămînt sau pe suprafața corpurilor libere, în urma scăderii temperaturii sub zero grade. ◊ Compus: (reg.) floarea-brumei = brîndușă. 2. (Pop.) Chiciură, promoroacă. 3. Strat fin alburiu care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... ◊ Expr. Ce bruma... sau bruma ce..., ce brumă de... = nimica toată, puțin. – Lat. bruma.

BRU2 s. f. (Franțuzism) Ceață, negură. – Fr. brume.

BRUMĂ ~e f. Strat subțire care se depune pe pământ, pe plante și pe alte obiecte din natură, constând din cristale mici de zăpadă formate în nopțile reci (de toamnă) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă. * Bătut de ~ a) înghețat în urma brumei; b) albit; încărunțit. 2) Strat fin alburiu care acoperă unele fructe sau unele plante. 3) fig. Cantitate mică (de ceva); pic. ~ de învățătură. [G.-D. brumei] /<lat. bruma

brumă f. 1. rouă albă ce înghiață peste noapte; 2. praf alb, ușor și fin, ce acopere unele fructe; 3. fig. foarte puțin, mai nimic: o brumă de învățătură. [Lat. BRUMA, solstițiu de iarnă, iarnă: s’a luat efectul pentru cauza].

brúmă f., pl. e (lat. bruma, ĭarnă, contras din *brévima, din brevissima [dies], cea maĭ scurtă [zi], apoĭ și „brumă”, după pruina, brumă; it. pv. sp. pg. bruma, fr. brume). Roŭă înghețată (care acopere natura ca o haină albă și supțire). Un fel de praf albicĭos care acoperă unele poame (prunele, struguriĭ). Abur depus pe lucrurile netede și recĭ cînd sufli pe ele. – Fig. Iron. Spoĭală, pospaĭ, maĭ nimic: o brumă de învățătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bru s. f., g.-d. art. brumei; pl. brume

bru s. f., g.-d. art. brumei; pl. brume

bru s. f., g.-d. art. brumei; pl. brume

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRU s. v. chiciură, promoroacă.

BRU s. 1. (MET.) (rar) promoroacă, (Olt., Ban. și Bucov.) chidă. (S-a lăsat ~ peste câmpii.) 2. v. pruină. 3. (prin Mold.) promoroacă. (~ formată pe vas de o băutură rece.)

BRU s. 1. (MET.) (rar) promoroacă, (Olt., Ban. și Bucov.) chidă. (S-a lăsat ~ peste cîmpii.) 2. (BOT.) pruină, (Mold.) promoroacă. (~ care acoperă unele fructe.) 3. (prin Mold.) promoroacă. (~ formată pe vas de o băutură rece.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brumă (brume), s. f.1. Chiciură, promoroacă. – 2. Strat fin strălucitor care acoperă unele fructe proaspete, cînd sînt gata coapte. – 3. (În expresia ce bruma) Nimic, cantitate neînsemnată, mică. – Mr., megl. brumă. Lat. brūma „timp de iarnă” (Diez, Gramm., I, 91; Pușcariu 224; REW 1335; Candrea-Dens., 185; DAR); cf. alb. brumë „chiciură” (Meyer 49), fr. brume, cat. broma, prov., sp., port. bruma; în general în rom. cu sensul de „ceață”. Der. bruma, vb. (a acoperi cu chiciură); brumar, s. m. (brumar mic, octombrie; brumar mare, noiembrie); brumărel, adj. (cenușiu); brumărel, s. m. (octombrie); brumărele, s. f. pl. (plantă ornamentală, Phlox paniculata); brumăriu, adj. (cenușiu; varietate de struguri); brumat, adj. (acoperit cu chiciură; cenușiu; prost dispus); brumatic, adj. (friguros); brumos, adj. (rece, acoperit cu brumă fină, cețos); îmbruma, vb. (a acoperi cu chiciură).

Intrare: brumă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bru
  • bruma
plural
  • brume
  • brumele
genitiv-dativ singular
  • brume
  • brumei
plural
  • brume
  • brumelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bru, brumesubstantiv feminin

  • 1. Cristale fine de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Venise toamna... Erau nopți reci, cu brumă și cu neguri. PAS, L. I 122. DLRLC
    • format_quote La umbră însă-i frig și-acuma Și noaptea tot mai cade bruma. IOSIF, PATR. 80. DLRLC
    • format_quote Vezi, rîndunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-așază bruma peste vii – De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? EMINESCU, O. I 235. DLRLC
    • format_quote Lunca bătută de brumă acum pare ruginită. ALECSANDRI, P. A. 111. DLRLC
    • 1.1. figurat Răceală, îngheț. DLRLC
      • format_quote La tîmple mi s-a strîns părul cărunt... Dar tînăr sînt... Pe inima mea bruma nu se lasă. BENIUC, în POEZ. N. 65. DLRLC
    • chat_bubble (Despre oameni) A fi bătut de brumă = a avea părul cărunt, a fi bătrân. DLRLC
  • 2. popular Chiciură, promoroacă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gerilă... trîntește o brumă pe pereți de trei palme de groasă. CREANGĂ, P. 254. DLRLC
    • format_quote Deodată, la gura cuptorului se făcu brumă. ISPIRESCU, P. 323. DLRLC
    • format_quote Primăvară, muma noastră, Suflă bruma din fereastră Și zăpada de pe coastă. ALECSANDRI, P. P. 287. DLRLC
  • 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Strugurii... îmflați stau în soare. Vineți cu brumă sînt unii, iar alții cu boabele galbene c-aurul. EMINESCU, O. IV 179. DLRLC
  • 4. figurat Cantitate mică de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am secerat bruma asta de grîu. PREDA, Î. 19. DLRLC
    • format_quote În spatele casei – coșarul pentru vite, hambarul pentru ținut bruma de grîu. STANCU, D. 19. DLRLC
    • chat_bubble Ce bruma... sau bruma ce... sau ce brumă de... = nimica toată. DLRLC
      sinonime: puțin
      • format_quote Aha, d-aia aduseși și căruța de la conac?... Să încarci în ea și bruma ce mai avem? PAS, L. I 29. DLRLC
      • format_quote Să stați aici, să păziți casa și ce bruma mai avem. CARAGIALE, S. 26. DLRLC
      • format_quote Le-am plămădit cu ce brumă de știință am putut și eu să adun, din studie și călătorii. ODOBESCU, S. II 235. DLRLC
  • 5. franțuzism rar (numai) singular Ceață, negură. DLRLC DLRM
    • format_quote În ocolul din față, pe bruma căzută din strălucirea lunii, se deslușeau pînă și umbra și tremurarea firelor de paie, împrăștiate de vînt. CAZABAN, V. 118. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.