16 definiții pentru brutal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUTAL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

BRUTAL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

brutal, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 94 / Pl: ~i, ~e / E: fr brutal] 1 a (D. oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe Si: aspru, dur, grosolan, necioplit, violent. 2 a Care este direct, fără menajamente. 3 av În mod violent Si: aspru, dur, grosolan.

brutal, -ă adj. (despre oameni sau despre manifestările, acțiunile lor etc.) 1 Care este grosolan, lipsit de delicatețe; care este direct, franc. O sinceritate brutală.(adv.) Împinse brutal ușa. 2 Care este dur, violent. Ea ascundea, conștientă că este partea brutală a ființei ei. (IBR.). • pl. -i, -e. /<fr. brutal, germ. brutal, lat. brutalis <brūtus, -a, -um.

BRUTAL, -Ă, brutali, -e, adj. Lipsit de delicatețe, aspru, dur; (despre oameni) necioplit, grosolan. [În țările capitaliste] moralul soldaților este scăzut, ca urmare a tratamentului brutal la care sînt supuși. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. Dar un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. Gheorghe s-a arătat a fi un om prea brutal și prea ursuz. CARAGIALE, O. I 284.

BRUTAL, -Ă, brutali, -e, adj. Lipsit de delicatețe, aspru; grosolan, necioplit. – Fr. brutal.

BRUTAL, -Ă adj. Nedelicat, dur, violent în purtări; grosolan, necioplit. [Cf. it. brutale, fr. brutal].

BRUTAL, -Ă adj. (și adv.) nedelicat, dur, violent; grosolan. (< fr. brutal, lat. brutalis)

BRUTAL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență; animalic. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește lipsă de delicatețe; fără menajamente; (ca) de brută; grosolan. /<fr. brutal

brutal a. 1. ce ține de animal: poftă brutală; 2. grosolan și violent. ║ adv. cu brutalitate.

*brutál, -ă adj. (fr. brutal, d. mlat. brutalis). De ființă grosolană, de animal: instinct brutal. Fig. Grosolan, violent, feroce: procedură, forță brutală. Adv. Cu brutalitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brutal adj. m., pl. brutali; f. bruta, pl. brutale

brutal adj. m., pl. brutali; f. brutală, pl. brutale

brutal adj. m., pl. brutali; f. sg. brutală, pl. brutale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRUTAL adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adv. v. violent. 3. adj. v. violent. 4. adj. v. aspru. 5. adj. v. violent. 6. adj. silnic.

BRUTAL adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Un om ~; o faptă ~.) 2. adv. violent, (înv.) sălbăticește. (Îl apucă ~ de mînă.) 3. adj. agresiv, bătăios, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un temperament ~.) 4. adj. aspru, cîinesc, cîinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 5. adj. aspru, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 6. adj. forțat, silnic, violent. (Măsuri ~.)

Brutal ≠ amabil, delicat, politicos

Intrare: brutal
brutal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brutal
  • brutalul
  • brutalu‑
  • bruta
  • brutala
plural
  • brutali
  • brutalii
  • brutale
  • brutalele
genitiv-dativ singular
  • brutal
  • brutalului
  • brutale
  • brutalei
plural
  • brutali
  • brutalilor
  • brutale
  • brutalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brutal, brutaadjectiv

  • 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [În țările capitaliste] moralul soldaților este scăzut, ca urmare a tratamentului brutal la care sînt supuși. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. DLRLC
    • format_quote Dar un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. DLRLC
    • format_quote Gheorghe s-a arătat a fi un om prea brutal și prea ursuz. CARAGIALE, O. I 284. DLRLC
    • 1.1. Care este direct, fără menajamente. DEX '09 DEX '98
      • format_quote O sinceritate brutală. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.