brutalitate sf [At: NEGRUZZI, S. I, 211 / Pl: ~tăți / E: fr brutalité] 1 Fire brutală. 2 Purtare brutală. 3 Vorbă brutală. 4 Acțiune brutală. 5 Stare de a fi brutal.

brutalitate s.f. 1 Atitudine sau purtare brutală. Brutalitatea băiatului o neliniști pe mamă. 2 Vorbă brutală; grosolănie. Cuvintele lui erau de o brutalitate nemaipomenită • pl. -ăți. /<fr. brutalité, lat. brutalitas, -atis.

BRUTALITATE, brutalități, s. f. Fire, purtare sau atitudine brutală; vorbă sau faptă de om brutal; grosolănie. Îi vorbește... bărbătește, fără brutalitate însă. SEBASTIAN, T. 100.

BRUTALITATE, brutalități, s. f. Fire sau purtare brutală; vorbă sau faptă de om brutal; grosolănie. – După fr. brutalité.

BRUTALITATE s.f. Fire sau purtare brutală; grosolănie, violență. [Cf. it. brutalità, fr. brutalité].

BRUTALITATE s. f. atitudine, purtare, vorbă brutală; grosolănie, violență. (< fr. brutalité)

BRUTALITATE ~ăți f. 1) Caracter brutal. 2) Manifestare de om brutal; grosolănie; animalitate; dobitocie. /<fr. brutalité

brutalitate f. 1. firea omului brutal; 2. vorbă sau faptă brutală.

*brutalitáte f. (fr. brutalité). Grosolănie, asprime. Faptă brutală.

brutalitate s. f., g.-d. art. brutalității; pl. brutalități

brutalitate s. f., g.-d. art. brutalității; pl. brutalități

brutalitate s. f., g.-d. art. brutalității; pl. brutalități

BRUTALITATE s. 1. v. răutate. 2. v. violență.

BRUTALITATE s. 1. asprime, barbarie, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) cîinie, cîinoșenie, (înv. și reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.) 2. agresivitate, duritate, impulsivitate, nestăpînire, violență. (O ~ structurală.)

Brutalitate ≠ amabilitate, delicatețe, galanterie, menajament, politețe