22 de definiții pentru bucată (mâncare)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; fragment, dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

buca sf [At: CREANGĂ, P. 6 / Pl: ~căți, (7-9) ~te / E: lat buccata] 1 Parte delimitată dintr-un întreg. 2 (Determinat prin „de drum”, „de cale”) Distanță. 3 (D. timp) Interval. 4 (Cmr; ind) Piesă dintr-un ansamblu sau dintr-o serie de obiecte de același fel. 5 (Fig; îe) A face ~căți A zdrobi (în bătaie). 6 (îvr) Piesă (literară, muzicală). 7 (Lpl) Feluri de mâncare (gătită). 8 (Lpl) Alimente. 9 (Reg; lpl) Cereale. 10 (Reg) Vite. 11 (Reg; pex) Avere (mișcătoare). 12 (Îe) A vinde (cumpăra) cu ~ta A vinde (cumpăra) în detaliu (cu amănuntul). 13 (Îe) A face ceva din bucăți A confecționa ceva din piese care provin din ansambluri diferite. 14 (Îs) Om dintr-o ~ Om integru. 15 (îas) Om grosolan. 16 (Pfm; îe) A face cuiva ~ta A provoca cuiva, în mod deliberat, ceva neplăcut, un rău.

buca s.f. I 1 Parte tăiată, mptă sau desfăcută dintr-un corp solid sau dintr-un întreg; fragment. Pune la loc o bucată de piatră (AGÂR.). ◊ Om dintr-o bucată = om onest, integru. ◊ Expr. A face (sau a rupe, a tăia etc.) bucăți = a) a împărți în mai multe părți, a fărîmița; b) a distruge (în bătaie). Întru o clipală îl făcu bucăți (C. NEGR.).A-i face (cuiva) bucata = a-i provoca (cuiva) cu intenție o încurcătură, un lucru neplăcut, un rău. ◊ Poet. Norii se rupeau bucăți pe cer (EMIN.). 2 Ext. (determ. prin „de drum”, „de cale”) Distanță, porțiune. Mai avem o bucată bună de drum (SADOV.). ◊ (eliptic) Da bună bucată am mers (CR.). ♦ (determ. prin „de vreme”, „de timp”) Interval, perioadă. După o bucată de vreme rămîneau... în urmă (IBR.). ◊ (eliptic) Și soarele au stătut o bucată în loc (POP.). ◊ Loc.adv. O bună bucată (sau o bucată bună) (de timp, de loc etc.) v. bun. 3 Obiect cu dimensiuni și formă determinate (de consistență solidă) dintr-o mulțime de obiecte de același fel; exemplar, piesă. Cînd a transportat tablourile, fiecare bucată a fost ambalată cu grijă.Bucată cu bucată = unul cîte unul. ◊ (com., ind.) Parte unitară dintr-o mulțime de produse de același fel. Vinde ceasornice de aur cu 2 lei bucata (IBR.). ◊ Loc.adv. Cu bucata sau la bucată = cu amănuntul. ∆ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata (sau la bucată) = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau la bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. 4 Operă de dimensiuni relativ reduse sau fragment dintr-o operă literară. Ea știe bucăți întregi din opera povestitorului (IBR.). 5 Fragment dintr-o operă muzicală; piesă muzicală. Adela mi-a cîntat o bucată care știe că îmi place (IBR.). II (la pl.; în forma „bucate”) 1 Produse alimentare. Să cumpere bucate și legume (AGÂR.). ♦ Mîncăruri gătite. Am mîncat cele mai minunate bucate cu putință (SADOV.). ♦ Feluri de mîncare. Bucate de post.Carte de bucate v. carte. Listă de bucate v. listă. ◊ Expr. A se amesteca ca mărarul în bucate v. mărar. A fi ca sarea-n bucate v. sare. ♦ (pop.) Recoltă de grîne, cereale. 2 (reg.) Animale domestice (boi, oi, porci etc.); vite. A pribegit de acolo..., s-a tras cu bucatele încoace (CR.). • pl. -ăți, -ate. /lat. buccata.

BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată sau ruptă dintr-un corp solid; fragment, frîntură. ◊ Expr. A face (sau a rupe, a tăia etc.) bucăți (sau în bucăți sau bucăți-bucăți) = a rupe (sau a tăia etc.) în părticele mici de tot. 2. Parte dintr-un întreg considerată ca o unitate. O bucată de stofă.Expr. Om dintr-o bucată = om cu caracter integru. ♦ Porțiune, de dimensiuni și forme determinate, dintr-un produs fabricat. Bucată de zahăr. ♦ Unitate de numărare; exemplar. ◊ Expr. Cu bucata = cu amănuntul. A plăti cu bucata = a plăti în acord. A face (cuiva) bucata = a crea (cuiva) o încurcătură, a face (cuiva) un rău. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” etc.) Distanță. ♦ (Determinat prin „de timp”, „de vreme” etc.) Interval. 3. Operă literară sau muzicală (de proporții mai reduse). II. (La pl.) 1. (Feluri de) mîncare. 2. Cereale, grîne. 3. (Reg.) Vite. – Lat. *buccata.

BUCÁTE s. f. pl. 1. Mîncări gătite, feluri de mîncare. Pentru întîia oară am mîncat cele mai minunate bucate cu putință. SADOVEANU, N. F. 72. Să nu mai mănînci din bucatele ce-ți fierbe baba. EMINESCU, N. 21. Bune bucate!... îmi fac cu ochiul... De unde să-ncep?... A!... de la curcan. ALECSANDRI, T. I 394. Numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58. ◊ Listă de bucate = listă care cuprinde felurile de mîncări servite la masă. ◊ Fig. (Neobișnuit la sg.) Rea bucată-i dragostea: Cine prinde-a o gusta N-are cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 8. 2. Cereale, grîne. (pe cîmp sau strînse). La fiecare... belșugul bate Cu brațele-ncărcate De poamă și bucate. DEȘLIU, G. 49. Păstră pe seamă-i visteria și turmele și stogurile de bucate. ODOBESCU, S. I 114. 3. (Mold.) Vite (oi, boi, perei etc.). A pribegit de acolo ca și noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani. CREANGĂ, A. 19. – Formă gramaticală: sg. (neobișnuit) bucată.

BUCÁTE f. pl. Feluri de mâncare; mâncăruri. ◊ Listă de ~ meniu. /<lat. buccata

BUCATE s. f. pl. (Mold.) Vite; avere mobilă. A: Cela ce va fi ispravnic vreunui cucon micșor, de-i va ținea bucatele pre urma și după moartea părinților, și de va lăcomi să ia ceva dentr-aceale bucate … face greșală cu înșelăciune. PRAV. Să orînduiască din pămîntul Moldovei loc … de pășunarea bucatelor. PSEUDO-AMIRAS. Și măcar că de la o vreme încoace o mai scăzuse [dajdea goștinei] și alți domni și la opt parale de oaie, și la cinci, dară foarte se împuținase aceste bucate din țară. CANTA, apud TDRG; cf. ȘAPTE TAINE, apud TDRG. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: lat. buccata. Cf. agonisită (2), blagă, bogătate, iosag, marhă, povijie, prilej, sirmea. substantiv feminin plural

bucate f. pl. 1. mâncări gătite pentru masă, fierte sau fripte: bucate de dulce, de post; 2. grâne (în special grâu, orz, secară și ovăs): câmpul cu bucate. [V. bucată].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucate (alimente, cereale) (pop.) s. f. pl.

bucáte (mâncare, cereale) s. f. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCÁTĂ s. 1. crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. fâșie, limbă, petic, sprânceană. (O ~ de pădure.) 3. v. exemplar. 4. v. compoziție. 5. (la pl.) v. recoltă. 6. v. distanță. 7. v. interval.

BUCA s. 1. crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. fîșie, limbă, petic, sprînceană. (O ~ de pădure.) 3. exemplar. (A cumpărat două ~.) 4. compoziție, piesă. (O ~ muzicală.) 5. (la pl.) recoltă, rod, (înv.) vipt. (A strîns ~ cîmpului.) 6. distanță, interval, (reg.) postată. (A parcurs o bună ~ din drum.) 7. interval, răstimp. (A trecut o bună ~ de timp de cînd nu ne-am văzut.)

BUCÁTE s. pl. v. aliment, avere, avut, avuție, bogăție, bun, cereale, grâne, hrană, masă, mijloace, mâncare, situație, stare.

bucate s. pl. v. ALIMENT. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. CEREALE. GRÎNE. HRANĂ. MASĂ. MIJLOACE. MÎNCARE. SITUAȚIE. STARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bucátă (-ți), s. f.1. Parte tăiată, desprinsă dintr-un întreg; dărab. – 2. Mîncare, fel de mîncare. – 3. Alimente, hrană. – 4. (Pl.) Cereale, recoltă, grîu. – 5. (Înv., Mold.) Avere, avut, bogăție. – 6. (Arg.) Bilet de o sută de lei. – 7. (Arg.) Hoție, operație organizată de mai mulți din bandă. – 8. (Arg.) Mișcare greșită. – Mr. bucată. Lat. bŭccata (Pușcariu 227; REW 1358; Candrea-Dens., 191; DAR); cf. it. boccata, fr. bouchée, prov., sp., port. bocado, toți cu accepția etimologică de „bucată care se pune dintr-o dată”; cf. și it. boccone, de unde sb. bokun „bucată”. Asupra semantismului, cf. DAR. Lahovary 318 crede că sensul de „cereale” este anterior epocii indo-europene. – Pl. este bucate pentru sensurile 2-5. Cf. și bucă, îmbuca. Der. bucătar, s. m. (bărbat care are meseria de a găti mîncare); bucătăreasă, bucătăriță, s. f. (femeie care are meseria de a găti mîncare); bucătărie, s. f. (cameră în care se gătește mîncarea); bucăți, îmbucăți, vb. (a face bucăți); îmbucături, vb. (a face bucăți de luat în gură pentru a hrăni un copil). Din rom. a trecut în rut. bukata, bokata, pol. bukat, rus. bukatka (Miklosich, Fremdw., 80; Candrea, Elemente, 403; Berneker 90), mag. bukáta.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BUCATĂ. Subst. Bucată, bucățică (dim.), bucățea, bucăcioară (reg.), bucătoi (augm.), dărab (reg.), dărăbuț (dim.); fărîmă, firimitură, fărîmătură (reg.), fărîmică (pop.), fârîmiță (dim.), sfărîmătură, frîntură, brac (reg.). Parte, părticea (dim.), părticică; particulă, moleculă, atom. Pic, picătură, picăturică (dim.), piculeț, picuș (pop.), picușor (pop.), picuț (pop.), strop. Fragment, pasaj, crîmpei; fîșie, fîșioară (dim.), porțiune, felie, felioară (dim.), feliuță. Drob, drobușor (dim.), grunz, grunzuraș (dim.), bulgăre, bulgăraș, (dim.), bulz (pop.), bulzișor (dim.), cocoloș, boț, ghemotoc. Ciob, ciobuleț (dim.), hîrb (pop.), țandără, țăndărică (dim.), așchie, așchiuță (dim.), așchioară, zob. Petic, peticuț (dim.), peticel, palhă (reg.), cîrpă, petică (reg.), zdreanță, ruptură. Bucată de carne, halcă, ciozvîrtă, hartan, garf. Codru de pîine (de mămăligă), coajă de pîine (de mălai). Îmbucătură, bucătură (pop.). Adj. Rupt, sfîșiat, sfărîmat, fărîmițat, fărîmat (pop.), frînt, rupt în bucăți, tăiat în felii, spart, zdrobit, zdrelit, zdrumicat (pop.), hîrbuit; fragmentar, fracționat, împărțit, divizat, secționat; divizibil, secționabil, țăndăros (reg.), așchios. Vb. A-îmbucătăți, a îmbucăți (rar), a bucăți (pop,), a bucățeli (reg.), a face (a tăia, a rupe) în bucăți (bucățele, bucățele-bucățele), a fărîmița, a fărîma (pop.), a mărunți, a sfărîma, a rupe, a frînge, a zdrobi, a zdrumica (pop.), a dumica (pop.), a (se) hîrbui, a (se) face (mici sau mii și) fărîme, a (se) face zob; a sfîșia, a zdrențui; a sparge, a crăpa, a ciobi, a plesni; a face țăndări, a țăndări, a așchia; a despica, a tăia, a desprinde; a fragmenta, a fracționa, a diviza, a hnpărți, a secționa. Adv. În bucăți, bucăți-bucățele. V. ciopîrțire, distrugere, micime, sfărîmare, tăiere, zdreanță.

bucáte, s.f., pl. – (recoltă de) Mălai, grâu, cartofi etc. – Lat. buccata (Pușcariu, CDDE, DEX, MDA).

bucáte, s.f., pl. – (Recoltă de) Mălai, grâu, cartofi etc. – Lat. buccata.

bucáte, s.f., pl. (recoltă de) Mălai, grâu, cartofi etc. – Lat. buccata (CDDE, DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bucată, bucate s. f. (deț.) lovitură cu pumnul.

a odihni bucatele expr. (glum.) a se odihni după prânz, a-și face siesta de după-amiază.

Intrare: bucată (mâncare)
bucată2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buca
  • bucata
plural
  • bucate
  • bucatele
genitiv-dativ singular
  • bucate
  • bucatei
plural
  • bucate
  • bucatelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buca, bucatesubstantiv feminin

(la) plural
  • 1. (Feluri de) mâncare. DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: mâncare diminutive: bucăcioară
    • format_quote Pentru întîia oară am mîncat cele mai minunate bucate cu putință. SADOVEANU, N. F. 72. DLRLC
    • format_quote Să nu mai mănînci din bucatele ce-ți fierbe baba. EMINESCU, N. 21. DLRLC
    • format_quote Bune bucate!... îmi fac cu ochiul... De unde să-ncep?... A!... de la curcan. ALECSANDRI, T. I 394. DLRLC
    • format_quote Numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
    • format_quote figurat neobișnuit Rea bucată-i dragostea: Cine prinde-a o gusta N-are cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 8. DLRLC
    • 1.1. Listă de bucate = listă care cuprinde felurile de mâncăruri servite la masă. DLRLC NODEX
      sinonime: meniu
    • 1.2. popular (Recoltă de) grâne, cereale. DEX '09 DLRLC DLRM
      • format_quote La fiecare... belșugul bate Cu brațele-ncărcate De poamă și bucate. DEȘLIU, G. 49. DLRLC
      • format_quote Păstră pe seamă-i visteria și turmele și stogurile de bucate. ODOBESCU, S. I 114. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. DEX '09
  • 2. regional Vite. DLRLC DLRM
    • format_quote A pribegit de acolo ca și noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani. CREANGĂ, A. 19. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.