15 definiții pentru bucuros

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

bucuros, ~oa [At: M. COSTIN, ap. TDRG / Pl: ~oși, ~oase / E: bucura + -os] 1 a Care încearcă senzația de bucurie Si: fericit, mulțumit, vesel. 2 a (Înv; îe) A fi ~ cuiva A avea simpatie pentru cineva. 3 a (Îe) A fi ~ să... A prefera să.... 4 av Cu plăcere.

bucuros, -oa adj. 1 (despre oameni; mai ales cu determ. introduse prin prep. „de” sau conj. „că”, „să”) Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucurie; voios, vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau cînd..., dacă...) = a prefera să Mai bucuros eram cînd m-ai fi chemat la nuntă (CR.). A fi bucuros de oaspeți = a primi cu plăcere musafiri. L-au întrebat de-i bucuros de oaspeți (C. NEGR.). A vedea bucuros pe cineva v. vedea. 2 Care face ceva cu plăcere, cu drag, din toată inima. Nimeni nu o primește bucuros la muncă (AGÂR.). ♦ (ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! Atunci să ne așezăm la masă... -Bucuros, cumnate (SADOV.). • pl. -oși, -oase. /bucura + -os.

BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria: p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când, dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau conj. «că», «să») 1. Care este cuprins de bucurie, plin de bucurie, foarte mulțumit; vesel. Și bucuros de jocul vieții năzdrăvan Le voi zîmbi la toate în chipul unei flori. BENIUC, V. 60. Ne-am simțit bucuroși că ne aflăm împreună. SADOVEANU, N. F. 13. Aveai mușterei, de nu erai bucuros. CREANGĂ, P. 109. ◊ Expr. A fi bucuros de oaspeți = a primi cu plăcere musafiri. Bătînd la ușă, l-au întrebat de-i bucuros de oaspeți. NEGRUZZI, S. I 82. A fi mai bucuros să... (sau dacă... sau cînd...) == a prefera să... Osteniți... de spaimele și de greutățile bejeniei și mai bucuroși să sufere ce-o fi să sufere... decît să mai descurce încîlcitele păduri de la Curtea de Argeș la deal, hotărîră să rămînă unde se găseau. GALACTION, O.I 280. Am găsit de cuviință-să te poftesc [la praznic] și pe d-ta... -Bucuros, dragă cumătră, dar mai bucuros eram cînd m-ai fi chemat la nuntă. CREANGĂ, P. 31. ◊ (Întărit prin «bun») Era bună bucuroasă de a putea să scape de zmeu. ISPIRESCU, L. 24. 2. Care face ceva cu plăcere, cu drag, din toată inima. Făcu semne că bucuroasă ar merge cu el oriunde, ci ea e mută. RETEGANUL, P. V 19. I-au pețit fata. Sfînta Duminică i-au dat-o bucuroasă. SBIERA, P. 85. De-o fi una, de-o fi alta... ce e scris și pentru noi. Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. EMINESCU, O. I 146. Eu v-aș primi bucuroasă. ȘEZ. I 263. ◊ (Adverbial) Atuncea să ne așezăm la masă, a hotărît tata.Bucuros, cumnate, numai cît se cuvine să se așeze mai întîi... cumnata. SADOVFANU, N. F. 14. ◊ (întărit prin «bun») Faceți ceva rînduială!...Cum să nu, finule, bun bucuros! RETEGANUL, P. I 70. ◊ (Adverbial, Transilv.; formulă de politețe cu care se răspunde celui ce mulțumește pentru ceva) Pentru puțin! n-ai de ce! mă rog! Mulțumesc! -Bucuros!

BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. (A fi) bucuros de oaspeți = a primi cu plăcere oaspeți. A fi mai bucuros să... (sau cînd..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; formulă de politețe) Pentru puțin! cu plăcere! mă rog! – Din bucura + suf. -os.

BUCURÓS1 adv. Cu bucurie; cu plăcere; din toată inima. /a (se) bucura + suf. ~os

BUCURÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) Care are bucurie; cuprins de bucurie; jovial; voios; vesel. 2) Care vădește bucurie; plin de bucurie; vesel, jovial; voios. /a (se) bucura + suf. -os

bucuros a. 1. voios, plin de bucurie; 2. care face ceva cu plăcere și tragere de inimă. ║ adv. cu bucurie, cu plăcere.

bucurós, -oásă adj. (d. bucurie). Plin de bucurie, voĭos, vesel: îs bucuros să mor pentru țară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucuros adj. m., pl. bucuroși; f. bucuroasă, pl. bucuroase

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. sg. bucuroásă, pl. bucuroáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCURÓS adj. mulțumit, satisfăcut, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.)

BUCUROS adj. mulțumit, satisfăcut, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.)

Bucuros ≠ abătut, indispus, întristat, supărat, trist

Intrare: bucuros
bucuros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucuros
  • bucurosul
  • bucurosu‑
  • bucuroa
  • bucuroasa
plural
  • bucuroși
  • bucuroșii
  • bucuroase
  • bucuroasele
genitiv-dativ singular
  • bucuros
  • bucurosului
  • bucuroase
  • bucuroasei
plural
  • bucuroși
  • bucuroșilor
  • bucuroase
  • bucuroaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucuros, bucuroaadjectiv

  • 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Și bucuros de jocul vieții năzdrăvan Le voi zîmbi la toate în chipul unei flori. BENIUC, V. 60. DLRLC
    • format_quote Ne-am simțit bucuroși că ne aflăm împreună. SADOVEANU, N. F. 13. DLRLC
    • format_quote Aveai mușterei, de nu erai bucuros. CREANGĂ, P. 109. DLRLC
    • chat_bubble A fi bucuros de oaspeți = a primi cu plăcere musafiri. DLRLC
      • format_quote Bătînd la ușă, l-au întrebat de-i bucuros de oaspeți. NEGRUZZI, S. I 82. DLRLC
    • chat_bubble A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Osteniți... de spaimele și de greutățile bejeniei și mai bucuroși să sufere ce-o fi să sufere... decît să mai descurce încîlcitele păduri de la Curtea de Argeș la deal, hotărîră să rămînă unde se găseau. GALACTION, O. I 280. DLRLC
      • format_quote Am găsit de cuviință să te poftesc [la praznic] și pe d-ta... – Bucuros, dragă cumătră, dar mai bucuros eram cînd m-ai fi chemat la nuntă. CREANGĂ, P. 31. DLRLC
      • format_quote Era bună bucuroasă de a putea să scape de zmeu. ISPIRESCU, L. 24. DLRLC
  • 2. adesea adverbial Care face ceva cu plăcere, din toată inima. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Făcu semne că bucuroasă ar merge cu el oriunde, ci ea e mută. RETEGANUL, P. V 19. DLRLC
    • format_quote I-au pețit fata. Sfînta Duminică i-au dat-o bucuroasă. SBIERA, P. 85. DLRLC
    • format_quote De-o fi una, de-o fi alta... ce e scris și pentru noi. Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • format_quote Eu v-aș primi bucuroasă. ȘEZ. I 263. DLRLC
    • format_quote Atuncea să ne așezăm la masă, a hotărît tata. – Bucuros, cumnate, numai cît se cuvine să se așeze mai întîi... cumnata. SADOVFANU, N. F. 14. DLRLC
    • format_quote Faceți ceva rînduială!... – Cum să nu, finule, bun bucuros! RETEGANUL, P. I 70. DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial regional (Ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! pentru puțin! n-ai de ce! DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mulțumesc! – Bucuros! DLRLC
etimologie:
  • Bucura + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.