19 definiții pentru bucățică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCĂȚICĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

BUCĂȚICĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

bucăți sf [At: DOSOFTEI, V. S. 86/2 / Pl: ~țele / E: bucată + -ică] 1-2 (Șhp) Bucată (mică). 3 (Fig; fam) Fată (sau femeie) frumoasă. 4 (Arg; îs ~ bună) Femeie ușoară. 5 (Fam; îs ~ ruptă) Persoană care seamănă foarte mult cu unul din membrii familiei sale. 6 Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. 7 (Îe) A-și da ~ ca de la gură A fi foarte darnic sau altruist. 8 (Îe) A lua (cuiva) ~ ca de la gură A lipsi pe cineva de strictul necesar traiului. corectat(ă)

bucăți s.f. 1 Dim. al lui bucată; bucățea. 2 Părticică tăiată dintr-un corp solid. ◊ Bucățică ruptă = (fam.; cu privire la o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale) la fel, întocmai, identic. ∆ Expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă v. semăna. ◊ Expr. A face bucățele = a fărîmița. Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul (ISP.). = A(-i) lua bucățica de la gură = a lipsi (pe cineva) pînă și de strictul necesar traiului. A-și trage (sau a-și lua, a-și da bucățica) de la gură v. gură. ♦ Ceea ce servește de mîncare (în cantitate mică). I-a mai rămas o bucățică de mămăligă (CR.). 3 (fam.) Fată (sau femeie) frumoasă. ♦ Femeie de moravuri ușoare. • pl. -ele. /bucăți, pl. lui bucată + -ică.

BUCĂȚICĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată. 1. v. bucată (1). I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. Sfîșiind pasportul, aruncam bucățelele în apă. NEGRUZZI, S. I 66. ◊ Expr. A tace (sau a tăia, a rupe) bucățele (-bucățele) = a fărîmița, a mărunți. Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 12.4. Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul. ISPIRESCU, U. 64. Șarpele se zvîrcolea... Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443. (În legătură cu verbele «a fi», «a semăna» etc.) Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă, bucățică = exact la fel, leit (cu cineva). Îți samănă ție, ruptă bucățică! CREANGĂ, P. 75. Fețișoara lui... bucățică ruptă tată-său în picioare. CREANGĂ, P. 250. Îmi seamănă mie... bucățică tăiată. ALECSANDRI, T. I 173. ♦ (Prin restricție, cu nuanță afectivă) Lucru de mîncare. Îi puneau masă curată și-i păstrau bucățica cea mai aleasă, cînd venea de la serviri la trei. BASSARABESCU, V. 4. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi generos. A-i lua (cuiva) bucățica din gură = a exploata pe cineva, lipsindu-l chiar și de strictul necesar. [Boierul] ca un om făr’de inimă, a tot căutat să ne gîtuie și să ne ieie și bucățica copiilor din gură. BUJOR, S. 72. 2. v. bucată (2). Merg o bucățică bunișoară. SBIERA, P. 173. Averea bogatului mănîncă bucățica săracului ( = din cauza exploatării, țăranul sărac pierde și puținul ce-l are). – Variantă: (rar) bucățea (MARIAN, la TDRG) s. f.

BUCĂȚICĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată.Expr. A face (sau a tăia, a rupe în) bucățele (-bucățele) = a fărîmița, a mărunți. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică = exact, la fel; leit. ♦ Lucru de mîncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi darnic. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) chiar și de strictul necesar.

bucățică f. bucată mică; bucățică ruptă din, leit, aidoma la chip.

bucățícă f., pl. ele (dim. d. bucată). Bucată mică. Fig. Iron. Bună bucățică, bun tacîm, bună pramatie: acest băĭat e o bună bucățică. Bucățică ruptă, leit, aidoma: acest băĭat e bucățică ruptă tată-su. Pl. Lucrurĭ bune (de mîncare). – În nord și bî-.

bucățea s.f. Dim. al lui bucată; bucățică. • pl. -ele. /bucăți, pl. lui bucată + -ea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucăți s. f., g.-d. art. bucățelei; pl. bucățele

!bucăți s. f., g.-d. art. bucățelei; pl. bucățele, art. bucățelele

bucățică/bucățea s.f., g.-d. art. bucățelei; pl. bucățele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCĂȚI s. 1. fărâmă, pic, (reg.) bucăcioară, bucățea, zdreală, (prin Transilv.) mangotă, mangură, (Olt.) scramură, (Olt. și sudul Transilv.) smicăraie, (Ban.) smicurătură. (O ~ de pâine.) 2. v. sfărâmătură.

BUCĂȚI s. 1. fărîmă, pic, (reg.) bucăcioară, bucățea, zdreală, (prin Transilv.) mangotă, mangură, (Olt.) scramură, (Olt. și sudul Transilv.) smicăraie, (Ban.) smicurătură. (O ~ de pîine.) 2. fărîmătură, sfărîmătură. (~ dintr-un obiect.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i număra cuiva bucățelele / îmbucăturile expr. (peior.d. gazde, în raport cu oaspeții) a fi zgârcit cu tratația oferită unui musafir.

a-și lua bucățica de la gură expr. a cheltui și ultimul ban (pentru a veni în ajutorul cuiva)

bucățică bună expr. 1. femeie frumoasă / atrăgătoare. 2. femeie de o moralitate îndoielnică.

nici bechi / boacă / bucățică expr. nimic.

Intrare: bucățică
bucățică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucăți
  • bucățica
plural
  • bucățele
  • bucățelele
genitiv-dativ singular
  • bucățele
  • bucățelei
plural
  • bucățele
  • bucățelelor
vocativ singular
plural
bucățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucățea
  • bucățeaua
plural
  • bucățele
  • bucățelele
genitiv-dativ singular
  • bucățele
  • bucățelei
plural
  • bucățele
  • bucățelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucăți, bucățelesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui bucată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bucățea
    • format_quote I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. DLRLC
    • format_quote Sfîșiind pasportul, aruncam bucățelele în apă. NEGRUZZI, S. I 66. DLRLC
    • format_quote Merg o bucățică bunișoară. SBIERA, P. 173. DLRLC
    • 1.1. Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îi puneau masă curată și-i păstrau bucățica cea mai aleasă, cînd venea de la servici la trei. BASSARABESCU, V. 4. DLRLC
      • chat_bubble A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote [Boierul] ca un om făr’de inimă, a tot căutat să ne gîtuie și să ne ieie și bucățica copiilor din gură. BUJOR, S. 72. DLRLC
    • chat_bubble A face (sau a tăia, a rupe) bucățele (-bucățele) = fărâmița, mărunți. DLRLC
      • format_quote Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 124. DLRLC
      • format_quote Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul. ISPIRESCU, U. 64. DLRLC
      • format_quote Șarpele se zvîrcolea... Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443. DLRLC
    • chat_bubble Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îți samănă ție, ruptă bucățică! CREANGĂ, P. 75. DLRLC
      • format_quote Fețișoara lui... bucățică ruptă tată-său în picioare. CREANGĂ, P. 250. DLRLC
      • format_quote Îmi seamănă mie... bucățică tăiată. ALECSANDRI, T. I 173. DLRLC
    • chat_bubble Averea bogatului mănîncă bucățica săracului = din cauza exploatării, țăranul sărac pierde și puținul ce-l are. DLRLC
etimologie:
  • Bucată + sufix -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.