14 definiții pentru budac
din care- explicative (12)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
budac1 sn [At: LIUBA-IANA, M. 108 / V: ~ă1 sf / Pl: ~ace / E: srb budak] (Reg) Sapă mică, cu coadă scurtă și grea.
budac2 sn [At: H III, 325 / V: ~ă2, ~ană1, -arcă, -așcă sf / Pl: ? / E: ns cf budăi] (Reg) Vas pentru închegarea laptelui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUDÁC, budace, s. n. (Reg.) Sapă mare sau tîrnăcop cu care se fac cuiburi pentru sădit. – Sb. budak.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
budác n., pl. e (sîrb. búdak=trnokop). Ban. Sapă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
budacă1 sf vz budac1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
budacă2 sf vz budac2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
budană1 sf vz budac2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
budarcă sf vz budac2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
budașcă sf vz budac2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
budacă s.f. (reg.) Vas folosit pentru închegarea laptelui. /cf. budăi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
budacă f. 1. putineiu scurt și larg; 2. fig. și fam. femeie scurtă și grasă. [Variantele: budașcă, budaie, budălău, buduiu se trag dintr’un primitiv bud, scorbură de copaciu (v. budur)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
budáșcă f., pl. -aște, ăștĭ (rudă cu buduĭ, buduroĭ). Putinică scurtă și groasă de ținut brînză ș.a. Fig. Iron. Femeĭe scurtă și grasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
budác (budáce), s. n. – (Banat) Tîrnăcop. – Var. budacă. Sb. budak (DAR).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
budác s.n. (reg.) sapă (mică).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
budac, budacesubstantiv neutru
- 1. Sapă mare sau târnăcop cu care se fac cuiburi pentru sădit. DLRM
etimologie:
- budak DLRM