budihace sm [At: CREANGĂ, GL. / V: ~dăh~, ~aci, ~heci / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Monstru.

budihace s.f. (reg.) Monstru, pocitanie. Să-și facă budihacea casă la noi în sat (CR.). • pl. -ce. /cf. buduhală.

❍BUDIHACE (pl. -ce), BUDIHALĂ (pl. -le) sf. Mold. Trans. Bucov. Sperietoare, monstru, mătăhală, urîțenie, pocitură: curat ucigă-l crucea l-a colăcit să vie și să-și facă budihacea casă Ia noi în sat (CRG.).

BUDIHACE, budihace, s. f. (Mold., Bucov.) Monstru, pocitanie. V. mama-pădurii, matahală. Curat ucigă-l crucea l-a colăcit să vie și să-și facă, budihacea, casă la noi în sat. CREANGĂ, A. 43.

BUDIHACE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie.

budihace f. Mold. 1. pocitură (vorbind de lup): să-și facă budihacea casa la noi în sat CR.; 2. (budihaie) sperietoare de păsări. [Origină necunoscută].

budiháce f. (cp. cu bîzdîganie, buduhală, bulihaĭ). Nord. Bîzdîganie, dihanie, monstru.

budăhace s vz budihace

budihaci sm vz budihace

budiheci sm vz budihace

❍BUDUHAIE (pl. -hăi), BUDUHA(L)IȚĂ (pl. -țe) sf.= BUDIHACE.

❍BUDUHALĂ (pl. -le) sf. 1 = BUDIHACE: îmbrăcați ca niște buduhale, se duc lîngă stupină (MAR.) ¶ 2 🐕 O boală de vite ¶ 3 🩺 Boală molipsitoare la oameni.

BUDUHOALĂ (pl. -Ie) sf. 1 = BUDIHACE ¶ 2 🩺 Boală molipsitoare în spec. la copii; tuse măgărească.

budihace (reg.) s. f., art. budihacea, g.-d. art. budihacei; pl. budihace

budihace (reg.) s. f., art. budihacea, g.-d. art. budihacei; pl. budihace

budihace s. f., art. budihacea, g.-d. art. budihacei; pl. budihace

BUDIHACE s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură.

budihace s. v. ARĂTARE. MONSTRU. POCITANIE. POCITURĂ.