2 definiții pentru buiac (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buiac2 sn [At: MÂNDRESCU, L. P. / Pl: ~iece / E: mg bujka] (Reg) Pieptar de postav subțire și căptușit cu vată.

buiac,-ă adj. (pop.) 1 (despre vegetație) Care crește mult; îmbelșugat, luxuriant. Din Eghipet ț-ai mutat vie buiacă (DOS.). ◊ (adv.) Iedera a crescut buiac. 2 (despre pămînt) Care este foarte gras, fertil. 3 (despre animale) Zburdalnic, zglobiu. Cîtu-i de mare hiara și buiacă (DOS.). 4 (despre oameni) Care trăiește bine; care este răsfățat ♦ (despre bărbați) Afemeiat Cumu-i, Doamne, de buiac... Cu ochii pe la copile (POP.). 5 (despre ființe, fapte, manifestări etc.) Nebunatic, nechibzuit. La flăcăi mintea-i buiacă (PER.). • pl. -ieri, -iece./<sl. Veche боуꙗкъ „nebun”; cf. rus. буйный, ucr. буяк, magh. буяк „zburdalnic”. visibility  de clarificat

Intrare: buiac (s.n.)
buiac (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N19)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiac
  • buiacul
  • buiacu‑
plural
  • buiece
  • buiecele
genitiv-dativ singular
  • buiac
  • buiacului
plural
  • buiece
  • buiecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buiac, buiecesubstantiv neutru

  • 1. regional Pieptar de postav subțire și căptușit cu vată. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.