2 definiții pentru buiac (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buiac2 sn [At: MÂNDRESCU, L. P. / Pl: ~iece / E: mg bujka] (Reg) Pieptar de postav subțire și căptușit cu vată.
buiac,-ă adj. (pop.) 1 (despre vegetație) Care crește mult; îmbelșugat, luxuriant. Din Eghipet ț-ai mutat vie buiacă (DOS.). ◊ (adv.) Iedera a crescut buiac. 2 (despre pămînt) Care este foarte gras, fertil. 3 (despre animale) Zburdalnic, zglobiu. Cîtu-i de mare hiara și buiacă (DOS.). 4 (despre oameni) Care trăiește bine; care este răsfățat ♦ (despre bărbați) Afemeiat Cumu-i, Doamne, de buiac... Cu ochii pe la copile (POP.). 5 (despre ființe, fapte, manifestări etc.) Nebunatic, nechibzuit. La flăcăi mintea-i buiacă (PER.). • pl. -ieri, -iece./<sl. Veche боуꙗкъ „nebun”; cf. rus. буйный, ucr. буяк, magh. буяк „zburdalnic”. de clarificat
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
substantiv neutru (N19) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
buiac, buiecesubstantiv neutru
- 1. Pieptar de postav subțire și căptușit cu vată. MDA2
etimologie:
- bujka MDA2