12 definiții pentru bumbăcit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUMBĂCIT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

bumbăcit sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: bumbăci] Vătuire.

bumbăcit1 s.n. Faptul de a bumbăci; vătuire, (reg.) bumbăceală. • /v. bumbăci.

bumbăcit2, -ă s.m., s.f., adj. (fam.) (Persoană) care a fost bătută zdravăn. • pl. -ți, -te. /v. bumbăci.

BUMBĂCIT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

BUMBĂCIT s. n. Acțiunea de a bumbăci; vătuire.

BUMBĂCIT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUMBĂCIT s. v. vătuire, vătuit.

Intrare: bumbăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbăcit
  • bumbăcitul
  • bumbăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bumbăcit
  • bumbăcitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bumbăcitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi bumbăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.