opțiuni
  • info
12 definiții pentru bunicel

Explicative DEX

BUNICEL, -ICĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

bunicel, ~cea a [At: GORJAN, H. II, 143 / Pl: ~cei, ~cele / E: bun + -icel] 1-2 (Șhp) Care este (destul de) bun (1) Si: (af) bunicică (1-2).

bunicel, -ea adj. Bunișor. ♦ Considerabil. O sumă bunicică. • pl. -cei, -cele. /bun + -icel.

BUNICEL, -ICICĂ adj. 1 dim. BUN 2 De calitate mijlocie, potrivită: e un vin ~ 3 Măricel: are strînsă o avere bunicică (CAR.).

BUNICEL, -EA, -ICĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

BUNICEL, -ICĂ, bunicei, -ele, adj. 1. Bunișor (I 2). Așa că-i bunișor [vinul], De-ți trece chiar de dor?... – Ba zău, bun, bunicel, Să bei mereu din el. ALECSANDRI, T. 239. 2. Bunișor (3). Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283. Cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică, nu mai sta locului... și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. CREANGĂ, P. 140. Se puse pe cosit și munciră din zori de zi pînă la nămiezi și nu se lăsară pînă ce nu culcară la pămînt o tarla bunicică. POPESCU, B. II 48.

BUNICEL, -EA, -ICĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Din bun4 + suf. -ic-el.

Ortografice DOOM

bunicel adj. m., pl. bunicei; f. bunicică, pl. bunicele

!bunicel adj. m., pl. bunicei; f. bunicică, pl. bunicele

bunicel adj. m., pl. bunicei; f. sg. bunicică/bunicea, pl. bunicele

Sinonime

BUNICEL adj. 1. bunișor, (pop.) bunuț. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. v. acceptabil.

BUNICEL adj. 1. bunișor, (pop.) bunuț. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. acceptabil, admisibil, convenabil, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situație ~.)

Intrare: bunicel
bunicel adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunicel
  • bunicelul
  • bunicelu‑
  • bunicică
  • bunicica
plural
  • bunicei
  • buniceii
  • bunicele
  • bunicelele
genitiv-dativ singular
  • bunicel
  • bunicelului
  • bunicele
  • bunicelei
plural
  • bunicei
  • buniceilor
  • bunicele
  • bunicelelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bunicel, bunicicăadjectiv

  • 1. Care este (destul de) bun. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: acceptabil bunișor bunuț
    • format_quote Așa că-i bunișor [vinul], De-ți trece chiar de dor?... – Ba zău, bun, bunicel, Să bei mereu din el. ALECSANDRI, T. 239. DLRLC
    • format_quote Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283. DLRLC
    • format_quote Cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică, nu mai sta locului... și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. CREANGĂ, P. 140. DLRLC
    • format_quote Se puse pe cosit și munciră din zori de zi pînă la nămiezi și nu se lăsară pînă ce nu culcară la pămînt o tarla bunicică. POPESCU, B. II 48. DLRLC
    • 1.1. Considerabil. DEXI
      sinonime: considerabil
      • format_quote O sumă bunicică. DEXI
    • 1.2. De calitate mijlocie, potrivită. CADE
      • format_quote E un vin bunicel. CADE
    • 1.3. Măricel. CADE
      sinonime: măricel
      • format_quote Are strînsă o avere bunicică. (CAR.) CADE
etimologie:
  • Bun + -icel. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „bunicel” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4