opțiuni
  • info

12 definiții pentru bunuț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNUȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

bunuț, ~ă a [At: SBIERA, P. 9 / Pl: ~i, ~e / E: bun + -uț] (Pfm) 1-2 (Destul de) bun (50). 3 (Îcs) ~-bunuț Foarte bun.

bunuț, -ă adj. (pop.; fam.) Bunișor. ◊ Bun-bunuț = foarte bun. • pl. -i, -e. /bun + -uț.

BUNUȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

BUNUȚ, -Ă, bunuți,-e, adj. (Popular și familiar) Diminutiv al lui bun. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. Cum l-au zărit preuteasa așa de sfîșiat și cu cojocul nou-nouț rupt... au început cu gura la dînsul și a-l sudui, că de ce s-au bătut... și de ce și-au rupt cojocul bun-bunuț. SBIERA, P. 9.

BUNUȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Din bun4 + suf. -uț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bunuț (fam.) adj. m., pl. bunuți; f. bunuță, pl. bunuțe

bunuț (fam.) adj. m., pl. bunuți; f. bunuță, pl. bunuțe

bunuț adj. m., pl. bunuți; f. sg. bunuță, pl. bunuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUNUȚ adj. v. bunicel, bunișor.

bunuț adj. v. BUNICEL. BUNIȘOR.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bunuț, -ă adj. (foarte) bun

Intrare: bunuț
bunuț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunuț
  • bunuțul
  • bunuțu‑
  • bunuță
  • bunuța
plural
  • bunuți
  • bunuții
  • bunuțe
  • bunuțele
genitiv-dativ singular
  • bunuț
  • bunuțului
  • bunuțe
  • bunuței
plural
  • bunuți
  • bunuților
  • bunuțe
  • bunuțelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bunuț, bunuțăadjectiv

  • 1. familiar Bunicel, bunișor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bunicel bunișor
    • chat_bubble Bun-bunuț = foarte bun. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cum l-au zărit preuteasa așa de sfîșiat și cu cojocul nou-nouț rupt... au început cu gura la dînsul și a-l sudui, că de ce s-au bătut... și de ce și-au rupt cojocul bun-bunuț. SBIERA, P. 9. DLRLC
etimologie:
  • Bun + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.