BURDUHOS, -OASĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

burduhos, ~oasă [At: NECULCE, ap. LET. II, 243/6 / V: bărdăoasă^[1], bordios, ~dăos, ~deos, ~dicos, ~dihos, ~dufos, ~duios, ~duos, ~ticos^[2] / Pl: ~oși, ~oase / E: burduh + -os] 1 (Îrg) a Burtos. 2 a (Pop; prt; d. femei) Însărcinată. 3 smp Tineri îmbrăcați în haine nemțești, evreiești, militare etc., în prima zi a postului Paștelui.

burduhos, -oasă adj. (fam., iron.) 1 (despre oameni) Burtos. Era om nu prea înalt și gros, burduhos și bătrîn (NEC.). ◊ (subst.) Era un burduhos pe care nu-l mai încăpeau hainele. ◊ Ext. Ploscă burduhoasă (C. NEGR.). 2 (despre femei) Care este însărcinată. Tătarcele cele burduhoase le spinteca (NEC.). • pl. -oși, -oase. și burduos, -oasă, burduios, -oasă, burdihos, -oasă, burdufos, -oasă, burdicos, -oasă adj. /burduh + -os.

BURDUHOS I. adj. Burtos, pîntecos, cu pîntecele mare: Am un popă ~, Mînă porcii în jos (GOR.) (ghicitoare despre „cocoș”); f. (despre femei) borțoasă, însărcinată: Tătarcele cele burduhoase le spinteca și punea copiii prin pari (NEC.); pr. ext. (despre lucruri): ia deci în brațe cea ploscă burduhoasă și-ți răcorește gîtlejul (NEGR.). II. BURDUHOȘI sm. pl. Trans. Flăcăii cari umblă pe ulițe travestiți în ziua cînd începe postul de Paști și cu niște nuiele de mesteacăn, legate laolaltă ca o mătură, bat pe cine întîlnesc în cale (VIC.) [burduh].

BURDUHOS, -OASĂ, burduhoși, -oase, adj. Burtos. – Burduh + suf. -os.

BURDUHOS, -OASĂ, burduhoși, -oase, adj. 1. Burtos, burduhănos. Spune ce pedeapsă se cuvine acelui tiran burduhos și buzat care, pentru lăcomiile lui, calcă în picioare tinereța și viața unei copile? SADOVEANU, Z. C. 303. Cîte pene pe cucoși, atîția copii burduhoși. CREANGĂ, A. 42. 2. (Despre un vas) Bombat, pîntecos, burtos (2). Pe masa acoperită cu o față albă se afla rn ulcior burduhos, cu flori de sulfină uscate. CAMILAR, TEM. 14. Ia... în brațe cea ploscă burddioasă și-ți răcorește gîtlejid. NEGRUZZI, S. I 245.

BURDUHOS, -OASĂ, burduhoși, -oase, adj. Burtos. – Din burduh + suf. -os.

BURDUHOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are burduf mare; cu burduful mare; borțos; burtos; pântecos. 2) Care are formă de burduf; asemănător cu un burduf; bombat; pântecos. /burduf + suf. ~os

bordios, ~oasă a vz burduhos

brigănos, ~oasă^[1] a vz burduhos corectat(ă)

burdăos, ~oasă a vz burduhos

burdeos, ~oasă a vz burduhos

burdicos, ~oasă a vz burduhos

burdihos, ~oasă a vz burduhos

burdios, -oasă^[1] a vz burduhos

burdufos, ~oasă a vz burduhos

burduios, ~oasă a vz burduhos

burduos, ~oasă a vz burduhos

burdicos, -oasă adj. v. burduhos.

burdihos, -oasă adj. v. burduhos.

burdufos, -oasă adj. v. burduhos.

burduhănos, -oasă adj. (fam., iron.; despre ființe) Burtos. ◊ (subst.) Burduhănosul s-a îndepărtat de cîrciumă. ♦ Spec. (despre femei) Care este însărcinată. • pl. -oși, -oase. și bărdăhănos, -oasă, bîrdăhănos, -oasă, burduvănos, -oasă adj. /burduhan + -os.

burduios, -oasă adj. v. burduhos.

burduos, -oasă adj. v. burduhos.

BURDUFOS adj. = BURDUHOS: Teiule, scurtule, Grosule și ~ule! (TEOD.).

burdios a. burtos: nu era burdios ca alții ISP. [V. burduhos].

burdufos a. umflat ca un burduf, pântecos: teiule, grosule și burdufosule! PANN.

burduh(ăn)os a. cu burta mare, pântecos: cea ploscă burduhoasă NEGR. [Din burduh sau burduhan; formă scurtată burdios (= burduhos)].

burdufós V. burduhos.

burduhănós și burduhós, -oásă adj. Fam. Iron. Cu burduhanu mare, pîntecos. – Și burdufos.

burduhos (pop.) adj. m., pl. burduhoși; f. burduhoasă, pl. burduhoase

burduhos (pop.) adj. m., pl. burduhoși; f. burduhoasă, pl. burduhoase

burduhos adj. m., pl. burduhoși; f. sg. burduhoasă, pl. burduhoase

BURDUHOS adj. v. burtos, pântecos.

burduhos adj. v. BURTOS. PÎNTECOS.

BURDUHOASĂ adj. v. gravidă, însărcinată.

burduhoasă adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ.

burduhos, -oasă, burduhoși, -oase, adj. (reg.) Cu burta mare; burtos: „Atâția copii burduhoși” (Memoria, 2001). – Din burduh + suf. -os (MDA).

burduhos, -oasă, burduhoși, -oase, adj. – (reg.) Cu burta mare; burtos: „Atâția copii burduhoși” (Memoria, 2001). ♦ (onom.) Burduhos, nume de familie provenit din supranume. – Din burduh + suf. -os (MDA).

burduhos, -oasă, adj. – Cu burta mare; burtos: „Atâția copii burduhoși” (Memoria 2001). – Burduh + -os.