BURDUȘIRE, burdușiri, s. f. (Fam.) 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși.

burdușire sf [At: DEX² / Pl: ~ri / E: burduși] (Reg) 1 Umplere până la refuz Si: burdușeală (1). 2 Bătaie zdravănă Si: burdușeală (2). 3 Umflare până la refuz Si: burdușeală (3). 4 (Reg) Stricare a fructelor răscoapte Si: burdușeală (4).

burdușire s.f. 1 Acțiunea de a umple ceva pînă la refuz. 2 Bătaie zdravănă; burdușeală. 3 Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități în exterior. • pl. -i. /v. burduși.

BURDUȘIRE, burdușiri, s. f. 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși.

burdușire (fam.) s. f., g.-d. art. burdușirii; pl. burdușiri

burdușire (fam.) s. f., g.-d. art. burdușirii; pl. burdușiri

burdușire s. f., g.-d. art. burdușirii; pl. burdușiri

BURDUȘIRE s. 1. v. îngrămădire. 2. v. coșcovire.

BURDUȘIRE s. cojire, coșcovire, scorojire, (pop. și fam.) scofîlcire. (~ peretelui.)