opțiuni
  • info
17 definiții pentru burlac (persoană)

Explicative DEX

BURLAC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.

BURLAC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.

burlac1 [At: MARIAN, NU. 4 / V: ~ag / Pl: ~aci / E: nct] 1-2 sm, a (Bărbat) necăsătorit. 3-4 sm, a (Reg) (Bărbat) văduv. corectat(ă)

burlac1 s.m. (pop.; fam.) 1 Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, (fam.) becher. O grădină de flori cultivată de medicul-șef un burlac filozof în felul lui (CA. PETR.). 2 Bărbat văduv. • pl. -ci. /<rus., ucr. бурлак „lucrător cu ziua pe corăbii”.

BURLAC sm. Holteiu, bărbat rămas neînsurat: era vechil la Leonida. un Grec bătrîn ~ și cam într’o ureche VLAH. [rus. burlákŭ].

BURLAC, burlaci, s. m. Bărbat necăsătorit; becher, celibatar, holtei, flăcău tomnatic. Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96. ◊ (Adjectival) Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODORESCU, P. P. 330.

BURLAC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, becher. – Rus, ucr. burlak.

BURLAC ~ci m. Bărbat adult necăsătorit; celibatar; holtei. /<rus., ucr. burlak

burlac m. Mold. flăcău, neînsurat, becher. [Rus. BURLAKŬ, muncitor cu ziua].

burlác m. (rut. rus. burlák, lucrător cu ziŭa la corăbiile de pe Volga, haimana). Celibatar, holteĭ.

burlag sm vz burlac1

Ortografice DOOM

burlac s. m., pl. burlaci

burlac s. m., pl. burlaci

burlac s. m., pl. burlaci

Etimologice

burlac (burlaci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac).

Sinonime

BURLAC s., adj. v. celibatar.

BURLAC s., adj. cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău.

Antonime

Burlac ≠ familist

Intrare: burlac (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlac
  • burlacul
  • burlacu‑
plural
  • burlaci
  • burlacii
genitiv-dativ singular
  • burlac
  • burlacului
plural
  • burlaci
  • burlacilor
vocativ singular
  • burlacule
  • burlace
plural
  • burlacilor
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlag
  • burlagul
plural
  • burlagi
  • burlagii
genitiv-dativ singular
  • burlag
  • burlagului
plural
  • burlagi
  • burlagilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burlac, burlacisubstantiv masculin

  • 1. adesea (și) adjectival Bărbat necăsătorit; holtei. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: becher celibatar holtei
    • format_quote Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96. DLRLC
    • format_quote Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. DLRLC
    • format_quote Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODORESCU, P. P. 330. DLRLC
    • format_quote O grădină de flori cultivată de medicul-șef un burlac filozof în felul lui. (CA. PETR.) DEXI
    • format_quote Era vechil la Leonida. un Grec bătrîn burlac și cam într’o ureche. (VLAH.) CADE
  • 2. (și) adjectival (Bărbat) văduv. MDA2 DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „burlac” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1