bușon sn [At: ALAS 25 VII 1937, 9/1 / Pl: ~oane / E: fr bouchon] (Mai ales în limbajul tehnic; frm) 1 Dop. 2 (Spc) Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 3 Piesă de porțelan de formă cilindrică, conținând un fir fuzibil și făcând parte din siguranța fuzibilă a unui circuit electric. 4 (Zth) Șomoiog de paie sau de fân, cu care se bușumă calul pe păr.

bușon s.n. 1 Dop din plută, cauciuc, lemn etc. (prevăzut cu ghivent). 2 (electr.) Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric; patron. • pl. -oane. /<fr. bouchon.

BUȘON, bușoane, s. n. (Mai ales în limbajul tehnic) Dop (în special de metal), prevăzut cu un ghivent. Își încorda toate puterile... ca să desfacă bușonul radiatorului. DUMITRIU, N. 271. ♦ Piesă de porțelan, de formă cilindrică, făcînd parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric.

BUȘON, bușoane, s. n. 1. Dop prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. – Fr. bouchon.

BUȘON s.n. 1. Dop (cu ghivent). 2. Piesă cilindrică care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric; patron (3). [Pl. -oane. /< fr. bouchon].

BUȘON s. n. 1. dop (cu ghivent.) 2. piesă cilindrică din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric; patron¹ (3). (< fr. bouchon)

BUȘON ~oane n. 1) Dop prevăzut cu filet. 2) Piesă cilindrică (de porțelan), care, făcând parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric, conține firul fuzibil al acestuia. /<fr. bouchon

bușon s. n., pl. bușoane

bușon s. n., pl. bușoane

bușon s. n., pl. bușoane

BUȘON s. (Fiz.) patron.

BUȘON FUZIBIL s. (FIZ.) patron.

bușon, bușoane s. n. (glum.) gură.

a face respirație gură la gură / bușon la bușon expr. (glum.) a săruta pe gură.