opțiuni
  • info

10 definiții pentru bâjbâitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂJBÂITURĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură.

BÂJBÂITURĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură.

bâjbâitură sf [At: DUNĂREANU, CH. 120 / V: (înv) ~băi~, (reg) băjbăi~, băj~, boj~, bojbăi~ / Pl: ~ri / E: bâjbâi + -(i)tură] 1-2 Bâjbâială (1-2).

bîjbîitură s.f. (fam.) Bîjbîială. • sil. -bî-i-. pl. -uri. /bîjbîi + -tură.

BÎJBÎITURĂ, bijbîituri, s. f. (Rar) Bîjbîială. Pe neașteptate răsunară din odăița alăturată cîteva șoapte. Pe urmă un zgomot de pași și o bîjbîitură. S-au sculat, îmi zisei eu bucuros, de-acum nu mai e mult pînă la ziuă. DUNĂREANU, CH. 120.

BÎJBÎITURĂ, bîjbîituri, s. f. (Rar) Bîjbîială. – Din bîjbîi + suf. -(i)tură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bâjbâitură (reg.) (desp. -bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâiturii; pl. bâjbâituri

bâjbâitură (reg.) (-bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâiturii; pl. bâjbâituri

bâjbâitură s. f., g.-d. art. bâjbâiturii; pl. bâjbâituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂJBÂITURĂ s. v. bâjbâială.

BÎJBÎITURĂ s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîit, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)

Intrare: bâjbâitură
bâjbâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâjbâitură
  • bâjbâitura
plural
  • bâjbâituri
  • bâjbâiturile
genitiv-dativ singular
  • bâjbâituri
  • bâjbâiturii
plural
  • bâjbâituri
  • bâjbâiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâjbâitură, bâjbâiturisubstantiv feminin

  • 1. rar Bâjbâială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bâjbâială
    • format_quote Pe neașteptate răsunară din odăița alăturată cîteva șoapte. Pe urmă un zgomot de pași și o bîjbîitură. S-au sculat, îmi zisei eu bucuros, de-acum nu mai e mult pînă la ziuă. DUNĂREANU, CH. 120. DLRLC
etimologie:
  • Bâjbâi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.