22 de definiții pentru băltoacă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLTOACĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoa s. f.] – Baltă + suf.oacă.

băltoa sf [At: DDRF / V: -toagă, -toc, -tog sn / Pl: ~ace / E: baltă + -oacă] 1-3 Baltă (1) mică, murdară și mocirloasă Si: (reg) bălăștioagă, băltac1, băltig. 4-5 (Adunătură sau) scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. 6 Baltă (17).

băltoácă s.f. 1 Baltă (mare) cu apă murdară, stătută și mocirloasă; bălăștioagă, băltac. 2 Adunătură sau scursură de apă de ploaie în gropile drumurilor, curților etc. 3 Exager. Cantitate mare de lichid vărsat pe jos. Băltoacă de sînge. • pl. -ce. și băltoágă s.f. /baltă + -oacă.

BĂLTOA (pl. -ce), BĂLTOA (pl. -ge) sf. 1 Îngrămădire de apă de oare-care adîncime, formată de pe urma ploilor: a văzut pe Țigani pescuind în băltoaca de lîngă sat (RET.); ursul... aleargă ’n fuga mare la băltoaga din marginea pădurii și-și vîră în apă toată coada (CRG.) 2 Pr. ext. Apă sau alt lichid vărsat în mare cantitate pe jos: peste băltoacele de sînge... se asvîrl orbește unii asupra altora (VLAH.) [baltă].

BĂLTOACĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoa s. f.] – Baltă + suf. -oacă.

BĂLTOACĂ, băltoace, s. f. Baltă (mare) cu apă murdară, stătută și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. Băltoacele țișneau în pînze galbene de apă sclipitoare sub roțile de cauciuc. DUMITRIU, B. F. 34. Plină de glod... Ca o rață bălăcită în băltoacă. BENIUC, V. 140. Băltoacele din curte erau zvîntate. PAS, L. I 73. Îmboldit de camarazi pe la spate, recrutul, bătînd trei pași, trînti piciorul în mijlocul unei băltoace care ne umplu de apă pe cîteșitrei. BRĂESCU, V. A. 153. ♦ Cantitate mare de apă, de sînge, de vin etc. vărsată pe jos. V. lăcăraie, apăraie. Privind cu înaintare cum se scaldă soarele într-o băltoacă de păcură, [copilul] și-a spus povestea pînă la capăt, ascultînd-o singur. GALAN, Z. R. 307. Popa rămase uitat într-o băltoacă de sînge-nchegat. BENIUC, V. 157. – Variantă: băltoa (SADOVEANU, O. III 447) s. f.

BĂLTOACĂ, băltoace, s. f. Baltă cu apă murdară și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid vărsată pe jos. [Var.: băltoa s. f.] – Din baltă + suf. -oacă.

BĂLTOACĂ ~ce f. 1) Baltă mică, cu apă stătută și mocirloasă. 2) Adunătură de apă (de ploaie) murdară, formată prin gropile de pe drumurile nepavate. 3) Cantitate mare de lichid, vărsată pe jos. [G.-D. băltoacei] /baltă + suf. ~oacă

băltoácă și -oágă (oa diftong), f. pl., e. Baltă mică: o băltoagă de apă de ploaĭe pe drum, de sînge.

BĂLTOA s. f. v. băltoacă.

BĂLTOG (pl. -toage) sn. Mold. (PAMF.) = BĂLTOA [baltă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băltoa s. f., g.-d. art. băltoacei; pl. băltoace

băltoa s. f., g.-d. art. băltoacei; pl. băltoace

băltoa s. f., g.-d. art. băltoacei; pl. băltoace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂLTOA s. 1. v. mlaștină. 2. (prin Ban.) bară. (O ~ drept în mijlocul drumului.) 3. v. apăraie.

BĂLTOA s. l. (GEOGR.) mlaștină, mocirlă, smîrc, (rar) băltac, (pop.) rovină, (înv. și reg.) băltiș, (reg.) bahnă, băhniș, bulhac, mlacă, mlașniță, molastină, rît, tălbăriță, tău, (prin Munt.) balhui, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăștioagă, (prin Mold.) bîlc, (Transilv. și Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. și Transilv.) ploștină, (înv.) batac, băltină, paludă, piștelniță. (O ~ plină de stuf.) 2. (prin Ban.) bară. (O ~ drept în mijlocul drumului.) 3. apăraie, apărie, baltă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeală. (Ce ~ ai făcut pe jos!)

Intrare: băltoacă
băltoacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltoa
  • băltoaca
plural
  • băltoace
  • băltoacele
genitiv-dativ singular
  • băltoace
  • băltoacei
plural
  • băltoace
  • băltoacelor
vocativ singular
plural
băltoagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltoa
  • băltoaga
plural
  • băltoage
  • băltoagele
genitiv-dativ singular
  • băltoage
  • băltoagei
plural
  • băltoage
  • băltoagelor
vocativ singular
plural
băltog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
băltoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băltoa, băltoacesubstantiv feminin

  • 1. Baltă mică, murdară și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Băltoacele țîșneau în pînze galbene de apă sclipitoare sub roțile de cauciuc. DUMITRIU, B. F. 34. DLRLC
    • format_quote Plină de glod... Ca o rață bălăcită în băltoacă. BENIUC, V. 140. DLRLC
    • format_quote Băltoacele din curte erau zvîntate. PAS, L. I 73. DLRLC
    • format_quote Îmboldit de camarazi pe la spate, recrutul, bătînd trei pași, trînti piciorul în mijlocul unei băltoace care ne umplu de apă pe cîteșitrei. BRĂESCU, V. A. 153. DLRLC
    • 1.1. Cantitate mare de lichid vărsat pe jos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: baltă
      • format_quote Privind cu încîntare cum se scaldă soarele într-o băltoacă de păcură, [copilul] și-a spus povestea pînă la capăt, ascultînd-o singur. GALAN, Z. R. 307. DLRLC
      • format_quote Popa rămase uitat într-o băltoacă de sînge-nchegat. BENIUC, V. 157. DLRLC
etimologie:
  • Baltă + sufix -oacă. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.