20 de definiții pentru bărbieri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

bărbieri [At: NEGRUZZI, S. I, 1997 P: ~bi-e- / Pzi: ~resc / E: bărbier] 1 vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a bărgi. 2 vr A-și rade barba. 3 vi (Fig) A minți. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credință). 5 vt (Fam; fig) A înșela. 6 vt (Fam; fig) A trage cuiva o bătaie. 1 vt A păcăli pe cineva cu vorba. 8 vr A se lăuda.

bărbieri vb. IV. 1 tr., refl. A(-și) tăia barba; a se rade. 2 refl. Fig. (fam.) A se lăuda mințind. 3 tr. Fig. (fam.) A înșela, a păcăli. • sil. -bi-e-. prez.ind. -esc. /bărbier + -i.

BĂRBIERI (-eresc) I. vb. tr. 1 A rade pe cineva 2 familiar A înșela 3 ⊕A minți II. vb. refl. A se rade [bărbier].

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia barba, a rade. Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. ◊ Refl. Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. ◊ Refl. reciproc. Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. 2. Refl. (Familiar) A se lăuda pe sine, mințind. Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

A BĂRBIERI ~esc tranz. 1) (părul, mustățile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o mașină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

A SE BĂRBIERI mă ~esc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

bărbierì v. a tunde sau a rade pe cineva.

bărbieresc, -ească adj. Care ține de bărbier, care se referă la bărbier. • sil. -bi-e-. pl. -ești. /bărbier + -esc.

2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bărbieri (a ~) (desp. -bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, 3 sg. bărbierește, imperf. 1 bărbieream; conj. prez. 1 sg. să bărbieresc, 3 să bărbierească

bărbieri (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, imperf. 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 să bărbierească

bărbieri vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, imperf. 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 sg. și pl. bărbierească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂRBIERI vb. v. atinge, bate, lovi, minți.

bărbieri vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MINȚI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bărbieri, bărbieresc v. r. a se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți

Intrare: bărbieri
  • silabație: băr-bi-e-ri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bărbieri
  • bărbierire
  • bărbierit
  • bărbieritu‑
  • bărbierind
  • bărbierindu‑
singular plural
  • bărbierește
  • bărbieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bărbieresc
(să)
  • bărbieresc
  • bărbieream
  • bărbierii
  • bărbierisem
a II-a (tu)
  • bărbierești
(să)
  • bărbierești
  • bărbiereai
  • bărbieriși
  • bărbieriseși
a III-a (el, ea)
  • bărbierește
(să)
  • bărbierească
  • bărbierea
  • bărbieri
  • bărbierise
plural I (noi)
  • bărbierim
(să)
  • bărbierim
  • bărbieream
  • bărbierirăm
  • bărbieriserăm
  • bărbierisem
a II-a (voi)
  • bărbieriți
(să)
  • bărbieriți
  • bărbiereați
  • bărbierirăți
  • bărbieriserăți
  • bărbieriseți
a III-a (ei, ele)
  • bărbieresc
(să)
  • bărbierească
  • bărbiereau
  • bărbieri
  • bărbieriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărbieri, bărbierescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) rade. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rade
    • format_quote Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. DLRLC
    • format_quote Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. DLRLC
    • format_quote Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se lăuda cu lucruri neadevărate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. DLRLC
etimologie:
  • bărbier DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.