15 definiții pentru bărbiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBIȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, bavețică. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

bărbiță s.f. (fam.) 1 Bavetă. 2 Bărbuță. • pl. -e. /barbă + -iță.

BĂRBIȚĂ (pl. -ițe) sf. 1 dim. BARBĂ 2 Petec de pînză sau de mușama, șervețel ce se înnoadă sub bărbie la copiii mici (🖼 366).

BĂRBIȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

BĂRBIȚĂ1, bărbițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui barbă. [Rănitul] sări bărbița roșcată a popii. CAMILAR, N. II 317. Dumneata ai fost în mișcarea lui Rosnovanu, îl întrerupse... un domn cu bărbița rotundă. PAS, L. I 35.

BĂRBIȚĂ2, bărbițe, s. f. Mic șervețel de pînză sau de mușama care se leagă la gîtul copiilor mici cînd mînîncă, ca să nu-și murdărească îmbrăcămintea.

BĂRBIȚĂ1, bărbițe, s. f. (Rar) Bărbuță. – Din barbă + suf. -iță.

BĂRBIȚĂ2, bărbițe, s. f. Mic șervețel de pînză sau de mușama care se leagă la gîtul copiilor mici cînd mănîncă. – Din barbă + suf. -iță.

BĂRBIȚĂ ~e f. Șorț mic (de pânză, de mușama sau de material plastic etc.) care se leagă la gâtul copiilor mici (sub bărbie) când mănâncă; bavetă. /barbă + suf. ~iță

BĂRBIE sf. 🫀 Partea obrazului de sub buza de jos: răsuflă greu, ștergîndu se pe sub bărbia grasă (CAR.) 2 🐒 Carnea ce atîrnă sub falca de jos la unele animale 3 🐦 Bucată de carne roșie ce atîrnă de o parte și de alta sub ciocul cocoșului 4 🫀 Pr. anal. Bărbia urechii, partea de jos, cărnoasă, a urechii 5 🎼 Bucată de lemn concavă care se aplică aproape de baza viorii și pe care se razimă bărbia celui ce cîntă din vioară 6 = BĂRBIȚĂ2 7 Barbur, călcîiul toporului, bardei, etc. [barbă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bărbiță s. f., g.-d. art. bărbiței; pl. bărbițe

bărbiță s. f., g.-d. art. bărbiței; pl. bărbițe

bărbiță s. f., g.-d. art. bărbiței; pl. bărbițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂRBIȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbușoară, bărbuță. (Purta o ~.) 2. bavetă, bavețică, (rar) bărbie. (~ la gâtul copiilor mici.)

BĂRBIȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbușoară, bărbuță. (Purta o ~.) 2. bavetă, bavețică, (rar) bărbie. (~ la gîtul copiilor mici.)

Intrare: bărbiță
bărbiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbiță
  • bărbița
plural
  • bărbițe
  • bărbițele
genitiv-dativ singular
  • bărbițe
  • bărbiței
plural
  • bărbițe
  • bărbițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărbiță, bărbițesubstantiv feminin

  • 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă, ca să nu-și murdărească îmbrăcămintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. rar Diminutiv al lui barbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Rănitul] sări bărbița roșcată a popii. CAMILAR, N. II 317. DLRLC
    • format_quote Dumneata ai fost în mișcarea lui Rosnovanu, îl întrerupse... un domn cu bărbița rotundă. PAS, L. I 35. DLRLC
etimologie:
  • Barbă + sufix -iță. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.