bărbăție sf [At: GCR 192/₂₃ / Pl: ~ii / E: bărbat + -ie] 1 Faptul de a fi bărbat. 2 Vârsta de maturitate a bărbatului. 3 (Îlav) Cu ~ Cu curaj. 4 Virilitate. 5 (Fig) Organul genital masculin. corectat(ă)

bărbăție s.f. 1 Faptul de a fi bărbat. 2 Vîrsta de maturitate a bărbatului. 3 Virilitate. 4 Putere; curaj, vitejie. 5 Ext. Organul genital masculin. • pl. -ii. g. -d. -iei. /bărbat + -ie.

BĂRBĂȚIE sf. 1 Vîrsta bărbătească ¶ 2 fig. Putere, virtute ¶ 3 fig. Voinicie, curagiu, vitejie; hărnicie, sîrguință, vrednicie ¶ 4 🥇 BĂRBĂȚIE ȘI CREDINȚĂ, medalie, creată prin decretul regal din 14 octomvrie 1904, care se conferă ofițerilor și agenților de poliție sau funcționarilor publici care vor fi contribuit la menținerea sau stabilirea ordinei și siguranței publice ori vor fi săvîrșit un act de bărbăție sau credință (🖼 363) [bărbat].

BĂRBĂȚIE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; epoca de maturitate a bărbatului. 2. Vigoare bărbătească, virilitate; fig. putere, curaj, vitejie. Citesc, iar gîndu-mi își întoarce zborul Spre vremi de bărbăție legendară. IOSIF, P. 22. Calul spuse fetei cu ce tertipuri îmbla tată-său să-i încerce bărbăția. ISPIRESCU, L. 16. [Făt-Frumos] se repezi cu bărbăție spre potecă. POPESCU, B. II 22.

BĂRBĂȚIE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat¹ (1); vîrsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate; putere; curaj, energie. – Din bărbat¹ + suf. -ie.

BĂRBĂȚIE f. 1) Vârstă matură a bărbatului. 2) Totalitate de caractere fizice și sexuale ale bărbatului. 3) Forță fizică proprie bărbaților; vigoare de bărbat. 4) Comportare sau atitudine de om curajos; îndrăzneală; cutezanță. [Art. bărbăția; G.-D. bărbăției; Sil. -ți-e] /bărbat + suf. ~ie

bărbăție f. 1. vârsta bărbatului; 2. curaj, vitejie.

bărbățíe f. (d. bărbat). Vîrsta de bărbat. Fig. Virilitate, vigoare, forță. Vitejie.

bărbăție s. f., art. bărbăția, g.-d. bărbății, art. bărbăției

bărbăție s. f., art. bărbăția, g.-d. bărbății, art. bărbăției

bărbăție s. f., art. bărbăția, g.-d. bărbății, art. bărbăției

BĂRBĂȚIE s. v. maturitate.

BĂRBĂȚIE s. 1. masculinitate, virilitate. (De o ~ pregnantă.) 2. energie, putere, vigoare. (Dă dovadă de multă ~.) 3. v. curaj. 4. v. vitejie.

BĂRBĂȚIE s. 1. masculinitate, virilitate. (De o ~ pregnantă.) 2. energie, putere, vigoare. (Dă dovadă de multă ~.) 3. bravură, curaj, cutezanță, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) întrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (~ caracterului său.) 4. bravură, curaj, eroism, neînfricare, vitejie, (pop.) voinicie. (~ în luptă.)

bărbăție s. v. MATURITATE.

Bărbăție ≠ lașitate, poltronerie