7 definiții pentru bărdăcuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂRDĂCUȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.
BĂRDĂCUȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bărdăcuță s.f. (pop.) Dim. al lui bărdacă. • pl. -e. /bărdacă + -uță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BĂRDĂCUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. BARDACĂ: îți venea s’o bei într’o ~ de apă (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂRDĂCUȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă; căniță, ulcică. Boiul îi era așa de gingaș, încît îți venea să o bei într-o bărdăcuță de apă. ISPIRESCU, L. 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂRDĂCUȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!bărdăcuță (rar) s. f., g.-d. art. bărdăcuței; pl. bărdăcuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bărdăcuță s. f. /bărdăcuț s. n., pl. bărdăcuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bărdăcuță, bărdăcuțesubstantiv feminin
-
- Boiul îi era așa de gingaș, încît îți venea să o bei într-o bărdăcuță de apă. ISPIRESCU, L. 20. DLRLC
-
etimologie:
- Bărdacă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09