bătători [At: I. IONESCU, C. 59/₈ / V: -turi / Pzi: ~resc / E: bătătură] 1 vt A tasa un teren (drum, arie, curte etc.) Si: a bătuci. 2 vr A face bătături (6).

bătători vb. IV. 1 tr. (compl. indică pămînt, drumuri etc.) A tasa, a îndesa, a presa pentru a-l face compact, pentru a-l netezi etc.; a bătuci. 2 refl. A face bătături în palme, pe tălpi etc. • prez.ind. -esc. și (pop.) bătături vb. IV. /bătătură + -i.

BĂTĂTORI (-oresc), BĂTĂTURI (-uresc) vb. tr. A întări, a îndesa pămîntul, călcîndu-l cu picioarele sau bătîndu-l cu maiul: astupară groapa, o bătătoriră cu tălpile și plecară... (DEM.); Și-apoi în pusta mea s’o îngrop Și s’o bătăturesc cu carul (D.-ZAMF.) [bătătură].

BĂTĂTORI, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A bate un teren (drum, arie, curte etc.) spre a-l face tare și neted; a bătuci. Bătătorea cu tăvălugul pămîntul răscolit. 2. Refl. A se umple de batături. I s-au bătătorit mîinile.

BĂTĂTORI, bătătoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦ Refl. A se umple de bătături (2). – Din bătătură.

A SE BĂTĂTORI se ~ește intranz. (despre pielea oamenilor și a animalelor) A se îngroșa întărindu-se sub acțiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătuci. /Din bătătură

A BĂTĂTORI ~esc tranz. 1) (terenuri) A îndesa (pentru a face drept și neted); a transforma în bătătură; a bătuci; a tăpși; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegetație) A călca pe toată suprafața, distrugând plantele. 3) (pielea oamenilor și a animalelor) A face să se bătătorească; a bătuci. /Din bătătură

bătătorì v. 1. a călca pământul cu picioarele ca să se așeze, a-l netezi bine; 2. a închide vitele în bătătură.

BĂTĂTURI vb. IV v. bătători.

bătături v vz bătători

bătături vb. IV. v. bătători.

BĂTĂTURI 👉 BĂTĂTORI.

BĂTĂTURI vb. IV v. bătători.

bătăturésc v. tr. (d. bătătură). Bat, îndes cu tălpile, cu maĭu, saŭ cu alt lucru lat: a bătături pămîntu. – Și -oresc. (VR., 1924, 9, 307). V. bătucesc.

bătători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătoresc, 3 sg. bătătorește, imperf. 1 bătătoream; conj. prez. 1 sg. să bătătoresc, 3 să bătătorească

bătători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătoresc, imperf. 3 sg. bătătorea; conj. prez. 3 să bătătorească

bătători vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătoresc, imperf. 3 sg. bătătorea; conj. prez. 3 sg. și pl. bătătorească

bătători

BĂTĂTORI vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (A ~ pământul, zăpada.) 2. a se întări, a se înțeleni, a se învârtoșa. (Pământul s-a ~.)

BĂTĂTORI vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.) 2. a se întări, a se înțeleni, a se învîrtoșa. (Pămîntul s-a ~.)