6 definiții pentru cățărare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cățărare sf [At: DA / V: a~, acățer~, ~țer~, ~rire[1] / Pl: ~rări / E: cățăra] 1 Urcare prin apucarea cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor etc.) Si: cățărat1 (1), cățărătură (1). 2 (Pex) Urcare. 3 Urcare a caprelor de munte pe pante repezi Si: cățărat1 (3), cățărătură (3). 4 Dezvoltare a plantelor, prinzându-se de ramuri, de ziduri etc. (cu cârceii) Si: cățărat1 (4).

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂȚĂRARE s. cocoțare, ridicare, suire, urcare, urcat. (~ pe un zid.)

CĂȚĂRARE s. cocoțare ridicare, suire, urcare, urcat. (~ pe un zid.)

Intrare: cățărare
cățărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățărare
  • cățărarea
plural
  • cățărări
  • cățărările
genitiv-dativ singular
  • cățărări
  • cățărării
plural
  • cățărări
  • cățărărilor
vocativ singular
plural
acățărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acățărare
  • acățărarea
plural
  • acățărări
  • acățărările
genitiv-dativ singular
  • acățărări
  • acățărării
plural
  • acățărări
  • acățărărilor
vocativ singular
plural
cățerire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățerire
  • cățerirea
plural
  • cățeriri
  • cățeririle
genitiv-dativ singular
  • cățeriri
  • cățeririi
plural
  • cățeriri
  • cățeririlor
vocativ singular
plural
cățerare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățerare
  • cățerarea
plural
  • cățerări
  • cățerările
genitiv-dativ singular
  • cățerări
  • cățerării
plural
  • cățerări
  • cățerărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cățărare, cățărărisubstantiv feminin

  • 1. Urcare prin apucarea cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor etc.); cățărătură. MDA2 Sinonime
  • 2. Urcare a caprelor de munte pe pante repezi. MDA2
  • 3. Dezvoltare a plantelor, prinzându-se de ramuri, de ziduri etc. (cu cârceii). MDA2
etimologie:
  • cățăra MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.