5 definiții pentru cătărambă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cătărambă2 sf [At: HEM, 2267 / Pl: ~be / E: nct] 1 Babă. 2 Cotoroanță.

cara1 a [At: HEM 2267/10 / V: căr~ / E: ns cf carabă1, cătărambă] (Rar; pop; îs) Babă ~ Babă uscată și gârbovită de bătrânețe Si: cotoroanță, hoancă1, hoașcă.

cara2 sf [At: ALEXANDRIA, 160/21 / V: ~aibă, că~, ~avă, (înv) ~a / Pl: ~be, ~răbi / E: srb karabe] 1 (Reg) Fluier primitiv pe care și-l fac copiii dintr-o țeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. Si: tilincă. 2 Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia Si: hang, bute, cioacă. 3 Pană de gâscă crăpată. 4 (Pex) Cimpoi. 5 (Îs) Umflat~ Umflat ca cimpoiul. Si: căpușă, cimpoi, ciuce, doldora, lubeniță, tobă, țeavă. 6 (Îe) A face pe cineva ~ A face să fie umflat (de mâncare sau din alte cauze). 7 Picior de animal. 8 (Pex) Picior de om. 9-10 (Reg; mpl) Picioare lungi (și dezvelite) de om. 11 (Reg) „Unul din cei trei corni de pe coperișul mutării pe care se bat lețurile”. 12 (Arg) Palmă.

carabă (cătărambă) f. cloanță, cotoroanță. [Origină necunoscută].

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cătărambă, cătărămbi s. f. palmă dată cuiva.

Intrare: cătărambă
cătărambă substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătărambă
  • cătăramba
plural
  • cătărămbi
  • cătărămbile
genitiv-dativ singular
  • cătărămbi
  • cătărămbii
plural
  • cătărămbi
  • cătărămbilor
vocativ singular
plural