câlți smp [At: BIBLIA (1688) 79 / 2 / E: vsl кълти] 1 Fire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cânepă sau de in printre dinții daracului, din care se țese pânză de saci și de saltele, se fac funii etc. 2 (Îs) ~ în ~ Pânză de urzeală și bătătură de câlți (1). 3 (Îs) Tort în ~ Pânză cu urzeală de tort și bătătura de câlți (1). 4 (Reg; îe) A face ~ (pe cineva sau ceva) A face fărâme. 5 (Reg; îe) A avea ~ în mămăligă cu cineva A avea o încurcătură cu cineva.

CÂLȚI m. pl. Deșeuri, sub formă de fire scurte și groase, rămase după dărăcitul cânepei sau inului din care se țese pânză de saci, se fac funii etc. /<sl. kluku

câlți m. pl. partea cea mai groasă a cânepei sau a inului dărăcit, servind la fabricarea sacilor ordinari. [Slav. KLŬKŬ, pl. KLŬȚI].

hâlți smp vz câlți

CÎLȚI s. m. pl. Fire scurte și groase, rămase ca deșeuri în urma trecerii fuiorului de cînepă sau de in prin dinții daracului. Răsuceai de asemenea o funie de cîlți care îți înțepau degetele, și pe urmă tocai cîlții, mărunt, pe-o buturugă, c-un toporaș. PAS, Z. I 37. O tu crai cu barba-n noduri ca și cîlții cînd nu-i perii... EMINESCU, O. I 83. A pus... focul în niște cîlți din podul casei. SLAVICI, N. I 242. ◊ Expr. (Regional) A-și vedea de cîlți = a-și vedea de treaba sa. Tu vezi-ți de cîlții tăi, răspunse el repede, uitîndu-se la ea. PREDA, I. 78.

cîlțĭ m. pl. (vsl. klŭkŭ, pl. klŭci, urzeală. V. încîlcesc). Vest. Resturĭ de cînepă saŭ de in dărăcit (din care se fac funiĭ, pînză de sac ș. a.). – În est cîlț (s. n.): o barbă ca cîlțu. V. buc 1.

câlți s. m. pl., art. câlții

câlți s. m. pl.

câlți s. m. pl.

CÂLȚI s. pl. v. pacișe.

cîlți s. pl. v. PACIȘE.

cîlți s. m. pl. – Fire rămase de la dărăcitul cînepii sau inului. Sl. klŭkŭ, pl. klŭcĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 290; Cihac, II, 723; Berneker 525), cf. ceh. kloč „smoc de lînă”, pol. kłaki „smoc de lînă.” – Der. încîlci, vb. (a amesteca, a încurca), cf. sl. sŭklŭčiti, rus. kločitĭ; încîlceală, s. f. (încurcătură, confuzie); încîlcitură, s. f. (confuzie, hățiș); descîlci, vb. (a descurca, a desluși). Confuzia lui -ți › -ci nu este clară, cf. arici.

câlți, s.m., pl. Resturi de lână sau cânepă ce rămân în piaptăn; pacoșă, hăbuci. – Din sl. klŭkŭ „urzeală” (pl. klŭci) (Scriban, MDA).

câlți, s.m., pl. – Resturi de lână sau cânepă ce rămân în hrebdincă; pacoșă, hăbuci (ALRRM, 1971: 503). – Din sl. klŭkŭ „urzeală” (pl. klŭci) (Miklosich, Cihac, cf. DER; Șăineanu, Scriban, MDA).

câlți, s.m. pl. – Resturi de lână sau cânepă ce rămân în hrebdincă; pacoșă, hăbuci (ALR 1971: 503). – Din sl. klŭkŭ, pl. klŭci, cf. ceh. kloë „smoc de lână”.

câlți s. m. pl. (intl.) urme lăsate la locul infracțiunii.