15 definiții pentru cântări

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea sau masa unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. – Din cântar.

cântărí [At: RĂȘCANU, L. 139/6 / Pzi: ~résc / E: cântar] 1 vt A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, balanței, basculei etc. 2 vt A aprecia. 3 vt A chibzui. 4 vi A avea o anumită greutate. 5 vi (Pan) A valora.

CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. – Din cântar.

A CÂNTĂRÍ cântărésc 1. tranz. 1) (obiecte, ființe etc.) A pune pe cântar (pe balanță etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cântări din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fără a pune pe cântar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitățile. 2) fig. (acțiuni, situații etc.) A judeca, luând în considerație toate posibilitățile; a chibzui; a cumpăni. ◊ A-și cântări vorbele a se gândi bine înainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumită valoare; a face; a valora; a prețui. /Din cântar

cântărì v. 1. a constata greutatea unui lucru: a cântări carnea; 2. a trage greu: aurul cântărește mai mult decât argintul; 3. fig. a prețui, a judeca valoarea unei persoane: cum lam văzut, lam și cântărit!

CÎNTĂRÍ, cîntăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cîntarului. Am cîntărit lemnele.Refl. pas. Ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții... celor mai ușori li se pune plumb pe șa, pînă ce sînt toți deopotrivă grei. NEGRUZZI, S. I 40. Iepele care-s cu mînzi Fac cinci sute de florînzi (= fiorini), Iar de soi moldovenesc Cu galbini se cîntăresc. ALECSANDRI, P. P. 314. ◊ Expr. A cîntări în mînă (sau în mîini) = a aprecia greutatea unui corp, luîndu-l în mînă. Căută Ileana sacul cu ghemele, le numără, le cîntări-n mînă. RETEGANUL, P. I 55. A cîntări din ochi = a aprecia cu aproximație, din ochi, greutatea unui corp, sau (fig.) alte însușiri. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca, a estima; a cumpăni, a chibzui. Te lași îmbrîncit în situații pe care ar fi. trebuit să le mai cercetezi, să le mai cîntărești. PAS, Z. I 293. Pînă mîne ai vreme să gîndești ce să spui și ce nu. Cîntărește-le pe toate în minte și grăiește după conștiința ta. DEMETRIUS, V. 130. I-am cîntărit argumentele și istețimea. GALACTION, I 230. ◊ Expr. A-și cîntări (bine) vorbele = a-și alege (cu grijă) vorbele. ◊ (Cu privire la oameni) A studia, a cerceta (cu privirea). Acand stătea pe gînduri și se uita la Rizea cîntărindu-l din ochi. DUMITRIU, N. Mă înțelesese. Mă cîntarea. DELAVRANCEA, H. T. 66. 3. Intranz. A avea o anumită greutate, a trage la cîntar. Peștele cintărea 3 kg.Fig. A avea valoare (mare), a valora, a prețui. Aprecierea profesorului cîntărește greu.

cîntărésc v. tr. (d. cîntar). Constat greutatea unuĭ lucru punîndu-l în cantar, cumpănă, balanță. Fig. Examinez (studiez, scrutez) atent: a cîntări lucrurile, o persoană. Îmĭ cîntăresc vorbele, îmĭ ĭaŭ sama la vorbă, vorbesc prudent. V. intr. Trag, am greutate de: francu cîntărește cincĭ grame.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cântări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cântăresc, 3 sg. cântărește, imperf. 1 cântăream; conj. prez. 1 sg. să cântăresc, 3 să cântărească

cântări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cântăresc, imperf. 3 sg. cântărea; conj. prez. 3 să cântărească

cântărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cântăreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂNTĂRÍ vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.) 2. a avea, (pop.) a atârna, a trage, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cât ~ sacul?)

CÂNTĂRÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, prețui, socoti, valora.

CÎNTĂRI vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.) 2. (pop.) a atîrna, a trage, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cît ~ sacul?)

cîntări vb. v. CHIBZUI. GÎNDI. JUDECA. PREȚUI. SOCOTI. VALORA.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Expende Hannibalem (lat. „Cîntărește-l pe Hannibal”) – începutul versului 147 din Satira a X-a a lui Iuvenal, care spune în continuare: „cîte livre de cenușă vei găsi în acest mare căpitan?”. Iuvenal se referă în mod special la deșertăciunea gloriei militare, dar expresia se citează spre a sublinia cît de puțin cîntărește în general grandoarea omenească. LIT.

Intrare: cântări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cântări
  • cântărire
  • cântărit
  • cântăritu‑
  • cântărind
  • cântărindu‑
singular plural
  • cântărește
  • cântăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cântăresc
(să)
  • cântăresc
  • cântăream
  • cântării
  • cântărisem
a II-a (tu)
  • cântărești
(să)
  • cântărești
  • cântăreai
  • cântăriși
  • cântăriseși
a III-a (el, ea)
  • cântărește
(să)
  • cântărească
  • cântărea
  • cântări
  • cântărise
plural I (noi)
  • cântărim
(să)
  • cântărim
  • cântăream
  • cântărirăm
  • cântăriserăm
  • cântărisem
a II-a (voi)
  • cântăriți
(să)
  • cântăriți
  • cântăreați
  • cântărirăți
  • cântăriserăți
  • cântăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cântăresc
(să)
  • cântărească
  • cântăreau
  • cântări
  • cântăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cântări, cântărescverb

  • 1. tranzitiv A determina greutatea sau masa unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Am cântărit lemnele. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții... celor mai ușori li se pune plumb pe șa, pînă ce sînt toți deopotrivă grei. NEGRUZZI, S. I 40. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Iepele care-s cu mînzi Fac cinci sute de florînzi (= fiorini), Iar de soi moldovenesc Cu galbini se cîntăresc. ALECSANDRI, P. P. 314. DLRLC
    • chat_bubble A cântări în mână (sau în mâini) = a aprecia greutatea unui corp, luându-l în mână. DLRLC
      • format_quote Căută Ileana sacul cu ghemele, le numără, le cîntări-n mînă. RETEGANUL, P. I 55. DLRLC
    • chat_bubble A cântări din ochi = a aprecia cu aproximație, din ochi, greutatea unui corp, sau (figurat) alte însușiri. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat Aprecia, chibzui, cumpăni, estima, judeca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Te lași îmbrîncit în situații pe care ar fi. trebuit să le mai cercetezi, să le mai cîntărești. PAS, Z. I 293. DLRLC
    • format_quote Pînă mîne ai vreme să gîndești ce să spui și ce nu. Cîntărește-le pe toate în minte și grăiește după conștiința ta. DEMETRIUS, V. 130. DLRLC
    • format_quote I-am cîntărit argumentele și istețimea. GALACTION, I 230. DLRLC
    • 2.1. (Cu privire la oameni) A studia, a cerceta (cu privirea). DLRLC
      • format_quote Acarul stătea pe gînduri și se uita la Rizea cîntărindu-l din ochi. DUMITRIU, N. 99. DLRLC
      • format_quote Mă înțelesese. Mă cîntărea. DELAVRANCEA, H. T. 66. DLRLC
    • chat_bubble A-și cântări (bine) vorbele = a-și alege (cu grijă) vorbele. DLRLC NODEX
  • 3. intranzitiv A avea o anumită greutate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Peștele cântărea 3 kg. DLRLC
    • 3.1. figurat Prețui, valora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aprecierea lui cântărește mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • cântar DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.