11 definiții pentru căutător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Căuta + suf. -ător.

CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Căuta + suf. -ător.

căutător, ~oare [At: TEODORESCU, P. P. / P: că-u~ / V: căt~, ~oare, cot~, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: căuta + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se interesează de ceva. 3-4 smf, a (Persoană) care se ocupă de ceva. 5-6 smf, a (Persoană) care se preocupă de ceva. 7-8 smf, a (Înv) (Persoană) care îngrijește de cineva (sau de ceva). 9-10 smf, a (Persoană) care descântă pe deocheați. 11-12 smf, a Supraveghetor. 13 smf (Înv) Păzitor de vite. 14-15 smf, a (Înv) (Persoană) care primește cu ospitalitate. 16 smf Administrator al unei proprietăți. 17-18 smf, a Observator cu atenție. 19-20 smf, a Iscoditor. 21-22 smf, a Cercetător. 23-24 smf, a (Câine) care caută vânatul. 25-26 smf, a (Persoană) care încearcă să găsească ceva ascuns (sau pierdut) Si: cercetător (15-16). 27-28 smf, a Ghicitor. 29-30 smf, a (Persoană) care încearcă să procure ceva de preț, rar. 31 sf (Reg; spc) Oglindă.

CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă să descopere un lucru ascuns. Pămîntul de mîine Nu mai e numai al căutătorilor de pîine. TOMA, C. V. 291. Poate de cînd ai sosit aci, vei fi avut dumneata prilejul să afli că am fost căutător de comori. C. PETRESCU, A. 304. – Pronunțat: că-u- (și, regional, cău-tă-).

CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă să descopere un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Din căuta + suf. -(ă)tor.

CĂUTĂTÓR ~i m. 1) Persoană care caută, cercetează ceva greu de găsit. ~ de aur. /a căuta + suf. ~ător

cătător, ~oare sf vz căutător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căutător (desp. că-u-) s. m., pl. căutători

căutător (că-u-) s. m., pl. căutători

căutătór s. m. (sil. că-u-), pl. căutătóri

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căutător de perle expr. (er.) bărbat afemeiat.

Intrare: căutător
  • silabație: că-u- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căutător
  • căutătorul
  • căutătoru‑
plural
  • căutători
  • căutătorii
genitiv-dativ singular
  • căutător
  • căutătorului
plural
  • căutători
  • căutătorilor
vocativ singular
  • căutătorule
plural
  • căutătorilor
cătător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cotător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căutător, căutătorisubstantiv masculin
căutătoare, căutătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pămîntul de mîine Nu mai e numai al căutătorilor de pîine. TOMA, C. V. 291. DLRLC
    • format_quote Poate de cînd ai sosit aci, vei fi avut dumneata prilejul să afli că am fost căutător de comori. C. PETRESCU, A. 304. DLRLC
etimologie:
  • Căuta + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.