19 definiții pentru căzni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.

CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.

CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.

căzní3 vt [At: DA / Pzi: ~nésc / E: cf cazanie] (Trs) A vorbi mult Cf a băsni.

căzni2 vt [At: LB / Pzi: ~nésc / E: cf caznă2] 1 A face un lucru de calitate proastă. 2 A strica.

căzní1 [At: MARDARIE, L. 4263 / V: căsní / Pzi: ~nésc / E: vsl казнити] 1 vt A chinui. 2 vt A tortura. 3 vt A silui. 4 vt A necăji. 5 vt A sâcâi. 6 vt A batjocori. 7 vt A păcăli. 8 vr A suferi. 9 vr A se strădui. 10 vr A se ocupa cu ceva. 11 vr (Rar) A se înșela. 12 vr (Mol) A se screme.

CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă pentru realizarea unui lucru, a se munci. Bătrînul, care părea că doarme lungit pe spate, deschide ochii, își ascuți auzul, căznindu-se să-și dea seama de ce se întîmplase în jurul său. BART, E. 343. În zadar se căznea să alunge gîndul acesta. SLAVICI, N. UI 210. Se căzni pînă ce îi scoase steapul. ISPIRESCU, L. 326. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») L-am prins [pe băiat] de pe Dunăre, acum sînt șaisprezece ani, și nu era atunci mai mare ca de trei-patru ani. De atunci m-am căznit cu el cum am putut. RETEGANUL, P. III 8. 2. Tranz. A tortura, a munci. Pe slujitorii și pe preoții lor îi căzni. ODOBESCU, S. A. 100. Unchiul său... potolise răscoala... pedepsind pe șefi cu mare cruzime, căznind pe unii la alții tăindu-le capul, pe alții spînzurîndu-i. BĂLCESCU, O. II 166. Bate-l, măre, și-l căznește... Cu chinuri mi-l canunește. TEODORESCU, P. P. 95. Absol. Codrii și dmmurile împănate de cete de hoți, care jefuiau și căzneau. GHICA, S. 492.

A CĂZNÍ ~ésc tranz. A face să se căznească; a supune unei cazne; a chinui. /Din caznă

A SE CĂZNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se supune unei cazne; a se chinui. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi; a se munci. /Din caznă

căznì v. 1. a supune la caznă, a tortura; 2. refl. a avea caznă, a se turmenta.

căznésc v. tr. (vsl. sîrb. kazniti, a pedepsi). Vechĭ. Pedepsesc. Învăț. Arăt. Azĭ Vest Chinuĭesc. Fig. Ostenesc: a căzni caiĭ trăgînd la deal.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznesc, 3 sg. căznește, imperf. 1 căzneam; conj. prez. 1 sg. să căznesc, 3 să căznească

căzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznesc, imperf. 3 sg. căznea; conj. prez. 3 să căznească

căzní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznésc, imperf. 3 sg. căzneá; conj. prez. 3 sg. și pl. căzneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂZNÍ vb. v. batjocori, necinsti, silui, viola.

CĂZNÍ vb. 1. v. strădui. 2. v. tortura. 3. v. screme.

CĂZNI vb. 1. a se canoni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 2. a canoni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, a trudi, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi vina.) 3. a se screme, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)

căzni vb. v. BATJOCORI. NECINSTI. SILUI. VIOLA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căzní, căznesc, v.t.r. 1. (t.) A tortura, a supune la munci grele: „Apoi omul a prins, bietul, a slăbi, că [Fata Pădurii] tare mult l-a obosit, l-a căznit” (Bilțiu, 1999: 202). 2. (r.) A se chinui; a munci din greu. – Din caznă „chin, tortură” (MDA).

Intrare: căzni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căzni
  • căznire
  • căznit
  • căznitu‑
  • căznind
  • căznindu‑
singular plural
  • căznește
  • căzniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căznesc
(să)
  • căznesc
  • căzneam
  • căznii
  • căznisem
a II-a (tu)
  • căznești
(să)
  • căznești
  • căzneai
  • căzniși
  • căzniseși
a III-a (el, ea)
  • căznește
(să)
  • căznească
  • căznea
  • căzni
  • căznise
plural I (noi)
  • căznim
(să)
  • căznim
  • căzneam
  • căznirăm
  • căzniserăm
  • căznisem
a II-a (voi)
  • căzniți
(să)
  • căzniți
  • căzneați
  • căznirăți
  • căzniserăți
  • căzniseți
a III-a (ei, ele)
  • căznesc
(să)
  • căznească
  • căzneau
  • căzni
  • căzniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căsni
  • căsnire
  • căsnit
  • căsnitu‑
  • căsnind
  • căsnindu‑
singular plural
  • căsnește
  • căsniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căsnesc
(să)
  • căsnesc
  • căsneam
  • căsnii
  • căsnisem
a II-a (tu)
  • căsnești
(să)
  • căsnești
  • căsneai
  • căsniși
  • căsniseși
a III-a (el, ea)
  • căsnește
(să)
  • căsnească
  • căsnea
  • căsni
  • căsnise
plural I (noi)
  • căsnim
(să)
  • căsnim
  • căsneam
  • căsnirăm
  • căsniserăm
  • căsnisem
a II-a (voi)
  • căsniți
(să)
  • căsniți
  • căsneați
  • căsnirăți
  • căsniserăți
  • căsniseți
a III-a (ei, ele)
  • căsnesc
(să)
  • căsnească
  • căsneau
  • căsni
  • căsniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căzni, căznescverb

  • 1. reflexiv A se strădui din greu, a depune multă trudă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bătrînul, care părea că doarme lungit pe spate, deschise ochii, își ascuți auzul, căznindu-se să-și dea seama de ce se întîmplase în jurul său. BART, E. 343. DLRLC
    • format_quote În zadar se căznea să alunge gîndul acesta. SLAVICI, N. II 210. DLRLC
    • format_quote Se căzni pînă ce îi scoase steapul. ISPIRESCU, L. 326. DLRLC
    • format_quote L-am prins [pe băiat] de pe Dunăre, acum sînt șaisprezece ani, și nu era atunci mai mare ca de trei-patru ani. De atunci m-am căznit cu el cum am putut. RETEGANUL, P. III 8. DLRLC
  • 2. tranzitiv Chinui, munci, tortura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe slujitorii și pe preoții lor îi căzni. ODOBESCU, S. A. 100. DLRLC
    • format_quote Unchiul său... potolise răscoala... pedepsind pe șefi cu mare cruzime, căznind pe unii, la alții tăindu-le capul, pe alții spînzurîndu-i. BĂLCESCU, O. II 166. DLRLC
    • format_quote Bate-l, măre, și-l căznește... Cu chinuri mi-l canunește. TEODORESCU, P. P. 95. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Codrii și drumurile împănate de cete de hoți, care jefuiau și căzneau. GHICA, S. 492. DLRLC
etimologie:
  • caznă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.