cadou sn [At: DEMETRIUS, A. 179 / Pl: ~ri / E: fr cadeau] Ceea ce se primește sau se oferă în dar.

CADOU, cadouri, s. n. Lucru dăruit cuiva; dar. Unchiul Izu i-a adus un cadou «practic»; aceasta e teoria lui. C. PETRESCU, A. 450. ◊ Expr. A face cadou = a dărui. Îți fac cadou cartea asta.

CADOU, cadouri, s. n. Dar³ (I 1). – Fr. cadeau.

CADOU s.n. Ceea ce se primește sau se oferă în mod gratuit; dar. [< fr. cadeau].

CADOU s. n. ceea ce se primește sau se oferă în dar. (< fr. cadeau)

CADOU ~ri n. Obiect primit de la cineva sau oferit cuiva în semn de prietenie, atenție; dar. [Sil. ca-dou] /<fr. cadeau

cadou n. dar mic pentru a îndatora pe cineva: a face cadou.

*cadóŭ n., pl. urĭ (fr. cadeau, d. pv. capdel. V. cadet). Dar, prezent, lucru dăruit.

cadou s. n., art. cadoul; pl. cadouri

cadou s. n., art. cadoul; pl. cadouri

cadou s. n., art. cadoul; pl. cadouri

CADOU s. atenție, dar, surpriză, (înv., pop. și fam.) peșcheș, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dărușag, prezent, prosfora. (I-a făcut un ~ splendid.)

CADOU s. atenție, dar, surpriză, (înv., pop. și fam.) peșcheș, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dărușag, prezent, prosfora. (I-a făcut un ~ splendid.)

cadou (cadouri), s. n. – Dar. Fr. cadeau. – Der. cadorisi, vb.

Timeo Danaos et dona ferentes (lat. „Mă tem de greci, chiar cînd aduc daruri”) – Vergiliu, Eneida (II, 49). Sînt vorbele preotului Laocoon, care încearcă astfel să-i convingă pe troieni să nu aducă în cetate calul de lemn (vezi: Calul troian) lăsat de greci ca o pretinsă ofrandă religioasă. Expresia și-a extins sensul: prin Danaos înțelegîndu-se orice dușmani în care nu trebuie să te încrezi. Versul lui Vergiliu începe cu: Quidquid id est, timeo Danaos etc. („Oricum ar fi, mă tem de greci etc.”), dar nu se citează decît ultima parte. E echivalentul cult al dictonului popular: Graeca fides, nulla fides (Credință greacă, nici o credință) – cuvîntul grec, tot cu înțelesul de vrăjmaș. Aceeași părere o aveau latinii și despre cartaginezi, expresia Punica fides (Credință punică) fiind sinonimă cu rea-credința, cu pertidia. Se pare că Vergiliu s-a inspirat din Sofocle, și anume din tragedia Aiax, versul 665: „Darul dușmanului nu-i dar, nu ne folosește niciodată”. Balzac utilizează expresia în romanul César Birotteau: ...„se temea instinctiv, căci toate mamele cunosc, fără să știe latinește, dictonul Timeo Danaos et dona ferentes”. (Opere, vol. V, ESPLA, 1959, pag. 507). LIT.