cadra vi [At: LB / Pzi: 3 ~rează / E: fr cadrer] (Construit cu prepoziția „cu”) A se potrivi cu ceva sau cu cineva (într-o anumită împrejurare).

CADRA, pers. 3 cadrează, vb. I. Intranz. (În vorbirea pretențioasă; urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva.

CADRA, pers. 3 cadrează, vb. I. Intranz. A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva. – Fr. cadrer.

CADRA vb. I. 1. intr. A se potrivi, a corespunde cu ceva. 2. tr. A delimita spațiul util cuprins de un obiectiv fotografic sau cinematografic. [< fr. cadrer, cf. lat. quadrare – a se adapta].

CADRA vb. intr. a se potrivi, a corespunde cu ceva. (< fr. cadrer)

A CADRA ~ez intranz. A fi în concordanță deplină; a se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a se armoniza; a concorda; a se asorta. /<fr. cadrer

cadrà v. fig. a se potrivi, a armoniza: faptele nu cadrează cu spusele sale.

*cadréz v. intr. (fr. cadrer, d. lat. quadrare. V. cadru). Mă potrivesc, concord: vorbele să cadreze cu faptele!

cadra² (a ~) (a se potrivi) (desp. ca-dra) vb., ind. prez. 3 cadrează, imperf. 3 pl. cadrau; conj. prez. 3 să cadreze

+cadra¹ (a ~) (a delimita spațiul cuprins de un obiectiv) (desp. ca-dra) vb., ind. prez. 1 sg. cadrez, 3 cadrează; conj. prez. 1 sg. să cadrez, 3 să cadreze

cadra (a ~) (ca-dra) vb., ind. prez. 3 cadrează

cadra vb. (sil. -dra), ind. prez. 3 sg. și pl. cadrează

CADRA vb. 1. v. cuveni. 2. v. potrivi.

CADRA vb. 1. a se cădea, a se cuveni, a trebui, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu ~ să faci asta!) 2. a corespunde, a merge, a se potrivi, (înv. și reg.) a veni. (Ce faci nu ~ cu momentul ales.)