18 definiții pentru caleașcă
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CALEAȘCĂ, calești, s. f. (Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [Var.: (înv.) calească s. f.] – Din rus. koleaska.
CALEAȘCĂ, calești, s. f. (Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [Var.: (înv.) calească s. f.] – Din rus. koleaska.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
caleașcă sf [At: IORGA, S. D. X, 265 / V: (înv) ~ască, căleasă / Pl: ~ești, (înv) ~ esce / E: rs коляска] Trăsură elegantă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALEAȘCĂ, călești, s. f. (Învechit) Trăsură elegantă cu arcuri foarte flexibile. V. rădvan, caretă, brișcă. Vreo zece călești... au săgetat pe deasupra imașului, în galopul cailor, au trecut val-vîrtej pe lîngă tabăra căruțașilor și s-au topit din nou în ceață. GALAN, Z. R. 73. Careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii. CARAGIALE, S. U. 27. O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare. NEGRUZZI, S. I 16. – Variante: calească (GHICA, S. 10, NEGRUZZI, S. I 15), caleașă (ISAC, O. 38) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALEAȘCĂ, calești, s. f. (Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [Var.: (înv.) calească s. f.] – Rus koljaska.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
*caleașcă f., pl. ește, eștĭ și eșce, eșcĭ (fr. calèche, care, ca și it. calesse, calesso, vine d. ceh. kolesa, roate, trăsură, kolo, roată. D. fr. vine germ. kalesche, pol. kolasa, kolaska, rus. kolĕáska. Cp. cu patașcă, d. fr. patache. V. colnic și ocol). Sec. 19. Trăsură boĭerească de plimbare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALEASCĂ s. f. v. caleașcă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALEASCĂ s. f. v. caleașcă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CALEASCĂ s. f. v. caleașcă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALEASCĂ s. f. v. caleașcă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
calească sf vz caleașcă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căleasă sf vz caleașcă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALEAȘĂ s. f. v. caleașcă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călească f. trăsură de lux cu patru roate și pe arcuri, obișnuit descoperită. [Rus. KOLĬASKA (din sl. kolo, roată)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caleașcă (înv.) s. f., g.-d. art. caleștii; pl. calești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caleașcă (înv.) s. f., g.-d. art. caleștii; pl. calești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caleașcă s. f., g.-d. art. caleștii; pl. calești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
calească, -lești.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CALEAȘCĂ s. (ieșit din uz) echipaj, (pop.) rădvan, (reg.) hinteu, (Mold.) butcă. (Călătorea într-o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALEAȘCĂ s. (ieșit din uz) echipaj, (pop.) rădvan, (reg.) hinteu, (Mold.) butcă. (Călătorea într-o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
caleașcă (calești), s. f. – Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. – Mr. caleașcă. Cuvîntul a putut intra în rom. pe mai multe căi, deoarece apare în multe limbi europene. Pare a fi de origine cehă, kolesa (de la kolo „roată”), de aici germ. Kalesche, it. calessa, fr. calèche (› sp. calesa). Cf. pe de altă parte, tc. kaleșka, bg. kaliaska, mag. kalicka, pol. kolasa, rus. koljaska. În rom. pare să fi intrat din tc. sau din rus. (din bg., după Conev; însă istoria cuvîntului bg. nu este clară; din mag. după Gáldi, Dict., 112). Meyer, Neugr. St., II, 74, îl derivă din rom. ngr. ϰαλιάσϰα.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
caleașcă, calești s. f. (deț.) 1. dispozitiv format dintr-o ață cu o greutate legată la un capăt, cu ajutorul căreia se transmit prin vizetă, de la o încăpere la alta, obiecte sau mesaje. 2. orice metodă de transmitere ilegală a informației într-un penitenciar.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F87) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F86) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
caleașcă, caleștisubstantiv feminin
- 1. Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. DEX '09 DLRLC
- Vreo zece călești... au săgetat pe deasupra imașului, în galopul cailor, au trecut val-vîrtej pe lingă tabăra căruțașilor și s-au topit din nou în ceață. GALAN, Z. R. 73. DLRLC
- Careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii. CARAGIALE, S. U. 27. DLRLC
- O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
-
etimologie:
- koleaska