18 definiții pentru caleașcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALEAȘCĂ, calești, s. f. (Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [Var.: (înv.) calească s. f.] – Din rus. koleaska.

CALEAȘCĂ, calești, s. f. (Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [Var.: (înv.) calească s. f.] – Din rus. koleaska.

caleașcă sf [At: IORGA, S. D. X, 265 / V: (înv) ~ască, călea / Pl: ~ești, (înv) ~ esce / E: rs коляска] Trăsură elegantă.

CALEAȘCĂ, călești, s. f. (Învechit) Trăsură elegantă cu arcuri foarte flexibile. V. rădvan, caretă, brișcă. Vreo zece călești... au săgetat pe deasupra imașului, în galopul cailor, au trecut val-vîrtej pe lîngă tabăra căruțașilor și s-au topit din nou în ceață. GALAN, Z. R. 73. Careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii. CARAGIALE, S. U. 27. O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare. NEGRUZZI, S. I 16. – Variante: calească (GHICA, S. 10, NEGRUZZI, S. I 15), caleașă (ISAC, O. 38) s. f.

CALEAȘCĂ, calești, s. f. (Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [Var.: (înv.) calească s. f.] – Rus koljaska.

*caleașcă f., pl. ește, eștĭ și eșce, eșcĭ (fr. calèche, care, ca și it. calesse, calesso, vine d. ceh. kolesa, roate, trăsură, kolo, roată. D. fr. vine germ. kalesche, pol. kolasa, kolaska, rus. kolĕáska. Cp. cu patașcă, d. fr. patache. V. colnic și ocol). Sec. 19. Trăsură boĭerească de plimbare.

CALEASCĂ s. f. v. caleașcă.

călească f. trăsură de lux cu patru roate și pe arcuri, obișnuit descoperită. [Rus. KOLĬASKA (din sl. kolo, roată)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caleașcă (înv.) s. f., g.-d. art. caleștii; pl. calești

caleașcă (înv.) s. f., g.-d. art. caleștii; pl. calești

caleașcă s. f., g.-d. art. caleștii; pl. calești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CALEAȘCĂ s. (ieșit din uz) echipaj, (pop.) rădvan, (reg.) hinteu, (Mold.) butcă. (Călătorea într-o ~.)

CALEAȘCĂ s. (ieșit din uz) echipaj, (pop.) rădvan, (reg.) hinteu, (Mold.) butcă. (Călătorea într-o ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caleașcă (calești), s. f. – Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. – Mr. caleașcă. Cuvîntul a putut intra în rom. pe mai multe căi, deoarece apare în multe limbi europene. Pare a fi de origine cehă, kolesa (de la kolo „roată”), de aici germ. Kalesche, it. calessa, fr. calèche (› sp. calesa). Cf. pe de altă parte, tc. kaleșka, bg. kaliaska, mag. kalicka, pol. kolasa, rus. koljaska. În rom. pare să fi intrat din tc. sau din rus. (din bg., după Conev; însă istoria cuvîntului bg. nu este clară; din mag. după Gáldi, Dict., 112). Meyer, Neugr. St., II, 74, îl derivă din rom. ngr. ϰαλιάσϰα.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

caleașcă, calești s. f. (deț.) 1. dispozitiv format dintr-o ață cu o greutate legată la un capăt, cu ajutorul căreia se transmit prin vizetă, de la o încăpere la alta, obiecte sau mesaje. 2. orice metodă de transmitere ilegală a informației într-un penitenciar.

Intrare: caleașcă
caleașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F87)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caleașcă
  • caleașca
plural
  • calești
  • caleștile
genitiv-dativ singular
  • calești
  • caleștii
plural
  • calești
  • caleștilor
vocativ singular
plural
calească substantiv feminin
substantiv feminin (F86)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calească
  • caleasca
plural
  • calești
  • caleștile
genitiv-dativ singular
  • calești
  • caleștii
plural
  • calești
  • caleștilor
vocativ singular
plural
căleasă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
caleașă substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caleașă
  • caleașa
plural
  • caleși
  • caleșile
genitiv-dativ singular
  • caleși
  • caleșii
plural
  • caleși
  • caleșilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caleașcă, caleștisubstantiv feminin

  • 1. învechit Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Vreo zece călești... au săgetat pe deasupra imașului, în galopul cailor, au trecut val-vîrtej pe lingă tabăra căruțașilor și s-au topit din nou în ceață. GALAN, Z. R. 73. DLRLC
    • format_quote Careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii. CARAGIALE, S. U. 27. DLRLC
    • format_quote O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.