CALICIU, calicii, s. n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis.

caliciu sn [At: DA / V: ~cix / Pl: ~ii / E: fr calice, lat calyx, -icis] 1 Vas liturgic de forma unei cupe Si: potir. 2 (Bot) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 3 (Atm) Zonă a rinichiului prin care se scurge urina în bazinet.

CALICIU, calicii, s. n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis.

CALICIU, calicii, s. n. Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale.

CALICIU, calicii, s. n. Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale. – Fr. calice (lat. lit. calyx, -cis).

CALICIU s.n. 1. Înveliș extern al florii, format din sepale. 2. Cupă, potir. 3. Parte a bazinetului în care se colectează urina. [Pron. -ciu. / < fr. calice, cf. gr. kalyx = boboc de floare].

CALICIU s. n. 1. totalitatea sepalelor unei flori. 2. cupă, potir. 3. (anat.) parte a bazinului în care se colectează urina. (< fr. calice)

CALICIU ~i n. Înveliș verde al florilor, constând din sepale separate sau unite între ele. /<fr. calice, lat. calyx, ~cis

caliciu m. potirul floarei.

*calíciŭ, V. calice.

calicix sn vz caliciu

*1) cálice n., pl. tot așa, ca nume (lat. cálix, cálicis, d. vgr. kýlix, cupă, pahar). Poet. Cupă, pahar. – Ob., dar greșit, calíciŭ (fr. calice).

caliciu s. n., art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (desp. -ci-i-)

caliciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (-ci-i-)

caliciu s. m. [-ciu pron. -ciu], art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (sil. -ci-i-)

caliciu

CALICIU s. 1. (BOT.) cupă, (înv.) pahar. (~ul unei flori.) 2. v. potir.

CALICIU s. 1. (BOT.) cupă, (înv.) pahar. (~ unei flori.) 2. (BIS.) cupă, potir, (înv.) scăfîrlie. (~ este un vas liturgic.)

caliciu (calicii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri.