19 definiții pentru caliciu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALICIU, calicii, s. n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis.

caliciu sn [At: DA / V: ~cix / Pl: ~ii / E: fr calice, lat calyx, -icis] 1 Vas liturgic de forma unei cupe Si: potir. 2 (Bot) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 3 (Atm) Zonă a rinichiului prin care se scurge urina în bazinet.

CALICIU, calicii, s. n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis.

CALICIU, calicii, s. n. Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale.

CALICIU, calicii, s. n. Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale. – Fr. calice (lat. lit. calyx, -cis).

CALICIU s.n. 1. Înveliș extern al florii, format din sepale. 2. Cupă, potir. 3. Parte a bazinetului în care se colectează urina. [Pron. -ciu. / < fr. calice, cf. gr. kalyx = boboc de floare].

CALICIU s. n. 1. totalitatea sepalelor unei flori. 2. cupă, potir. 3. (anat.) parte a bazinului în care se colectează urina. (< fr. calice)

CALICIU ~i n. Înveliș verde al florilor, constând din sepale separate sau unite între ele. /<fr. calice, lat. calyx, ~cis

*1) cálice n., pl. tot așa, ca nume (lat. cálix, cálicis, d. vgr. kýlix, cupă, pahar). Poet. Cupă, pahar. – Ob., dar greșit, calíciŭ (fr. calice).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caliciu s. n., art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (desp. -ci-i-)

caliciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (-ci-i-)

caliciu s. m. [-ciu pron. -ciu], art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (sil. -ci-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CALICIU s. 1. (BOT.) cupă, (înv.) pahar. (~ul unei flori.) 2. v. potir.

CALICIU s. 1. (BOT.) cupă, (înv.) pahar. (~ unei flori.) 2. (BIS.) cupă, potir, (înv.) scăfîrlie. (~ este un vas liturgic.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caliciu (calicii), s. n.1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri.

Intrare: caliciu
  • pronunție: calicĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caliciu
  • caliciul
  • caliciu‑
plural
  • calicii
  • caliciile
genitiv-dativ singular
  • caliciu
  • caliciului
plural
  • calicii
  • caliciilor
vocativ singular
plural
calicix
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caliciu, caliciisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.